Răbdarea îşi are limitele ei (Gen. 6,3)
Nu există o mai mare demonstraţie a răbdării decât cea arătată de Dumnezeu faţă de neamul omenesc. Dar noi trebuie să înţelegem că până şi răbdarea lui Dumnezeu are o limită.
Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu a durat timp de 120 de ani în vremea lui Noe, perioadă în care a fost construită arca (1 Pet. 3,20). Dar a venit timpul când încăpăţânarea oamenilor a epuizat îndelunga răbdare a lui Dumnezeu şi El a distrus pământul prin potop.
1 Petru 3
20 care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.
7. Citeşte Geneza 6,3. Ce principiu important găsim aici?
Geneza 6
3 Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”
8. În cazul Sodomei şi Gomorei sau în cel al lui Israel în pustie şi în robia babiloniană, ce atitudine din partea oamenilor a condus la consecinţele pe care aceştia le-au suferit? Deut. 31,27; Ps. 95,8; Ier. 17,23.
Deuteronomul 31
27 Căci eu îţi cunosc duhul tău de răzvrătire şi încăpăţânarea ta cea mare. Dacă vă răzvrătiţi voi împotriva Domnului cât trăiesc eu încă în mijlocul vostru, cu cât mai răzvrătiţi veţi fi după moartea mea!
Psalmi 95
8 „Nu vă împietriţi inima ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustiu,
Ieremia 17
23 Dar ei n-au ascultat şi n-au luat aminte; ci şi-au înţepenit gâtul ca să n-asculte şi să nu ia învăţătură.
S-ar putea argumenta că, din moment ce şi Dumnezeu a ajuns la capătul răbdării, şi noi putem face acelaşi lucru. Dar atunci când studiem istoria îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, este evident faptul că răbdarea Sa nu a fost pentru o zi, pentru o lună sau chiar pentru un an. Adeseori treceau mai multe generaţii până când îndelunga Sa răbdare ajungea la capăt, ceea ce, desigur, nu este cazul nostru.
Există vreun punct în care răbdarea noastră poate fi îndreptăţită să ajungă la capăt, atunci când avem de-a face cu oamenii, în diferite situaţii dificile? Depinde de ce înseamnă lucrul acesta. Noi putem ajunge la concluzia că am suportat suficient o anumită situaţie şi că trebuie să îi punem capăt. Dar aceasta nu presupune că, în acest proces, avem dreptul să fim acuzatori, lipsiţi de iubire sau aspri şi nemiloşi. Poate că este timpul să trecem la acţiune, dar această acţiune trebuie să fie întotdeauna în armonie cu principiile bunătăţii, dragostei şi purtării de grijă.
Gândeşte-te la situaţiile în care răbdarea ta a ajuns la capăt, în mod îndreptăţit sau neîndreptăţit. Care a fost diferenţa între cele două cazuri? Ce ai învăţat din aceste experienţe? Dacă ar fi să treci din nou prin ele, în ce aspecte ai proceda altfel?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
