Planul zecimii
Seminţia lui Levi nu a primit o anumită zonă în care să locuiască, dar a primit 48 de cetăţi, dintre care 13 erau destinate familiilor preoţilor (Iosua 21,19.41). Domnul a declarat că El era „moştenirea” lor şi „partea lor de moşie” (Num. 18,20).
5. Pe lângă faptul că le-a lăsat o parte din jertfe, ce alt plan a conceput Domnul pentru întreţinerea preoţilor şi a leviţilor? Num. 18,21-32
A-I restitui Domnului a zecea parte din venit (Lev. 27,30) este o practică veche. Ea este prima dată amintită în Biblie atunci când Avraam îi dă zecime lui Melhisedec, împăratul şi preotul Salemului (Gen. 14,18-20; Evr.7,1.2). Iacov I-a făgăduit Domnului că Îi va înapoia „a zecea parte” din tot ce urma să câştige în viitor (Gen. 28,22). Acum, Domnul hotărăşte cum să fie întrebuinţată zeciuiala lui Iacov şi o oferă pentru susţinerea întregii seminţii a lui Levi, inclusiv a familiilor preoţilor.
Chiar şi leviţii, care erau plătiţi din zecime, aduceau zecime, parte care îi revenea lui Aaron. Leviţii trebuiau să dea ca zecime partea cea mai bună din ceea ce au primit. Prin urmare, zecimea aceasta era folosită la întreţinerea preoţilor şi, în acelaşi timp, îi ajuta pe leviţi să recunoască faptul că sunt dependenţi de Dumnezeu şi că tot ce aveau primeau de la El. Şi ei trebuiau să-şi manifeste recunoştinţa prin restituirea „zecimii din zecime”. Dacă poporul avea nevoie să-şi amintească mereu de dependenţa lui de Domnul, cu cât mai mult aveau nevoie leviţii de aceasta!
6. Ce trebuie să înţelegem cu privire la sfinţenia chemării preoţilor şi a leviţior? Numeri 18,32
În acest plan divin, fiecare avea locul lui, fiecare avea ceva de făcut. Preoţii şi leviţii aveau de îndeplinit îndatoririle lor sfinte în slujirea şi lucrarea din Sanctuar, în vreme ce poporul avea datoria lui, şi anume aceea de a aduce zecimea cu credincioşie. Zecimea era un dar mic în comparaţie cu ceea ce făceau leviţii şi preoţii pentru popor. Într-un anumit sens, cu toţii depindeau unii de alţii şi de Domnul.
