Darul de a-L sluji pe Dumnezeu
Când citim porunca Domnului din Numeri 18,1-7, remarcăm câteva idei. În primul rând, Domnul arată clar că El este Acela care stabileşte cine să ocupe aceste poziţii. Probabil că această idee a fost subliniată din cauza problemelor apărute anterior, în afară de cazul lui Core şi al adepţilor lui şi de cazul Mariei şi al lui Aaron. Însă, în momentul acesta, nimeni nu mai contesta faptul că preoţii şi leviţii au primit aceste slujbe. Ei ocupau poziţiile respective, fiindcă Dumnezeu a stabilit aşa şi nu mai era loc pentru niciun comentariu.
De asemenea, merită subliniat motivul pentru care Domnul a stabilit aceste deosebiri: „ca să nu mai fie mânie împotriva copiilor lui Israel” (vers. 5). Aici avem o nouă dovadă că Dumnezeu este îndurător, în pofida pedepselor mari pe care le-a aplicat. Dumnezeu vrea să-i mântuiască pe copiii Săi, şi nu să-i condamne sau să-i distrugă. Planul de Mântuire, de la început şi până la sfârşit, ne descoperă dorinţa Domnului de a izbăvi fiinţele omeneşti căzute de nimicirea la care le duce păcatul (Ioan 3,16-18).
3. Ce cuvinte sunt folosite pentru a descrie relaţia dintre leviţi şi preoţie şi relaţia dintre preoţie şi familia lui Aaron? Ce putem învăţa de aici? Numeri 18,1-7
Când ne gândim la un cadou, ne gândim la un lucru primit în mod „gratuit”, numai prin har. Urmaşii lui Aaron şi leviţii au primit acest privilegiu nu datorită meritelor lor, ci numai datorită harului şi providenţei lui Dumnezeu. Domnul avea nevoie de cineva care să facă această lucrare şi, în înţelepciunea Sa divină, i-a ales pe ei.
Bineînţeles că împreună cu această însărcinare sfântă veneau şi anumite responsabilităţi sfinte. Erau în joc chestiuni de viaţă şi de moarte, atât în domeniul fizic, cât şi în cel spiritual, deoarece Cortul întâlnirii era locaşul lui Dumnezeu pe pământ. Sanctuarul era, în acelaşi timp, un model al lucrării pe care avea să o realizeze Hristos aici pe pământ şi al mijlocirii Sale din ceruri (Evrei 9). Era un fel de Calvar în miniatură, în care totul era arătat prin intermediul „tipurilor” şi umbrelor. Destinul sufletelor se decidea aici. De aici şi solemnitatea slujbelor pe care Domnul le încredinţase acestor oameni.
Gândeşte-te la talentele tale înnăscute. Deşi te străduieşti să le dezvolţi, ele nu sunt altceva decât nişte daruri pe care le-ai primit de la Dumnezeu. Ce faci cu aceste daruri? Le foloseşti pentru binele tău sau pentru binele celorlalţi şi pentru înaintarea lucrării Domnului? Ai nevoie de o cercetare serioasă a sufletului şi de o schimbare?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
