Organizarea armatei
După ce au scăpat în mod minunat din Egipt, mulţimile lui Israel s-au oprit în pustia Sinai. S-au aşezat în jurul muntelui şi au auzit glasul lui Dumnezeu care le descoperea voia Sa (Exod 20). În ciuda faptului că au fost martorii acestei manifestări incredibile a puterii lui Dumnezeu, unii au apostaziat şi s-au închinat viţelului de aur (Exod 32). După această apostazie, poporul s-a pocăit şi s-a dedicat construirii Sanctuarului „portabil” (Exod 25,8). Lucrarea a fost încheiată în prima zi a lunii întâi, în al doilea an al călătoriei (Exod 40,17). Luna următoare, Domnul a trecut la organizarea poporului (Num. 1,1) până în cele mai mici detalii. În acest moment, după stabilirea noului mod de organizare, cartea Numeri reia istoria lucrării lui Dumnezeu cu poporul legământului.
Exodul 25
8 Să-Mi facă un Locaş Sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.
Exodul 40
17 În ziua întâi a lunii întâi a anului al doilea, Cortul era aşezat.
Numeri 1
1 Domnul a vorbit lui Moise în pustiul Sinai, în Cortul întâlnirii, în cea dintâi zi a lunii a doua, în al doilea an după ieşirea lor din ţara Egiptului. El a zis:
1. Ce fel de recensământ a cerut Domnul să facă Moise şi Aaron şi de ce? Num. 1,2.3
Numeri 1
2 „Faceţi numărătoarea întregii adunări a copiilor lui Israel, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând pe cap numele tuturor bărbaţilor,
3 de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei din Israel care sunt în stare să poarte armele; să le faceţi numărătoarea după cetele lor, tu şi Aaron.
Israeliţii nu erau un popor de războinici. Ei se ocupau cu creşterea oilor şi a vitelor (Gen. 47,3). Mai mult, în momentul acela, ei de-abia fuseseră eliberaţi din sclavie şi nu aveau arme şi nici instruire pentru război. Poate părea ciudat faptul că Domnul îi organizează acum în trupe. Dar trebuie să ne amintim că sarcina lor includea alungarea din Orientul Apropiat a câtorva dintre naţiunile cele mai nelegiuite şi mai corupte, printre care se numărau şi amoriţii şi canaaniţii. Israeliţii trebuiau să îndeplinească rolul de executori ai acestor popoare care umpluseră paharul nelegiuirilor (Gen. 15,14-16). Israel era acum un popor teocratic (condus de Dumnezeu Însuşi) şi o mare armată aflată în călătorie.
Geneza 47
3 Faraon a întrebat pe fraţii lui Iosif: „Cu ce vă îndeletniciţi?” Ei au răspuns lui faraon: „Robii tăi sunt păstori, cum erau şi părinţii noştri.”
Geneza 15
14 Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu: şi pe urmă va ieşi de-acolo cu mari bogăţii.
15 Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită.
16 În al patrulea neam, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea amoriţilor nu şi-a atins încă vârful.”
2. Ce ne spun Geneza 15,14-16 şi Deut. 9,5 despre războaiele cu amoriţii?
Geneza 15
14 Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu: şi pe urmă va ieşi de-acolo cu mari bogăţii.
15 Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită.
16 În al patrulea neam, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea amoriţilor nu şi-a atins încă vârful.”
Deuteronomul 9
5 Nu, nu pentru bunătatea ta, nici pentru curăţia inimii tale intri tu în stăpânirea ţării lor; ci din pricina răutăţii acestor neamuri le izgoneşte Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta şi ca să împlinească astfel cuvântul prin care Domnul S-a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.
În timpul vieţii lui Avraam, Dumnezeu nu a îngăduit ca amoriţii să fie nimiciţi. Aceasta ne arată că Dumnezeu este îndelung răbdător. „Amoriţii se opuneau Legii Sale; ei nu credeau că El este Dumnezeul viu şi adevărat; dar între ei mai erau şi câţiva oameni buni şi, de dragul lor, El i-a răbdat multă vreme.” – Comentariile Ellen G. White, în Comentariul Biblic AZŞ, vol. 1, pag. 1093.
Mulţi oameni sunt descumpăniţi, pe bună dreptate, de faptul că israeliţii au nimicit aceste popoare. De ce în astfel de situaţii, în care există multe lucruri pe care nu le cunoaştem este mai bine să mergem prin credinţă şi să avem încredere în bunătatea lui Dumnezeu, care ni S-a descoperit prin Domnul Isus? Ioan 14,9
Ioan 14
9 Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, dar: „Arată-ne pe Tatăl”?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
