Criză în conducerea bisericii primare

Din ceea ce am studiat, vedem că a existat o criză în conducerea unei comunităţi sau a mai multor comunităţi de care avea grijă Ioan. Potrivit acestei scrisori, problema nu ţine în primul rând de teologie, cât de ambiţia personală şi de schimbarea petrecută în modul de conducere a comunităţilor. Totuşi, atunci când apare, conflictul porneşte de la anumite domenii şi se extinde asupra altor domenii. La fel s-a întâmplat şi în acest caz: pe termen lung, se pare că doctrinele bisericii au fost afectate.

Am observat că exista un anumit tip de luptă pentru putere şi căutarea independenţei. Această idee este susţinută azi de modelul congregaţionalist: comunităţile locale vor să fie independente, în întregime, de conducerea bisericii şi să activeze pe cont propriu. Modelul acesta nu este susţinut de Noul Testament.

Toţi credincioşii alcătuiesc poporul şi trupul Domnului Hristos. Toţi credincioşii fac parte din preoţia împărătească (1 Petru 2,9). Toţi au primit daruri spirituale necesare bisericii (1 Cor. 12,7-31). Distincţia dintre laici şi clerici este străină de Noul Testament. Cu toate acestea, Dumnezeu a chemat anumite persoane să ocupe funcţii de conducere în biserică şi le-a dat daruri. Aceste persoane trebuie să fie respectate. Conducătorii nu sunt infailibili şi nici nu ar trebui să pretindă că sunt infailibili. În dreptul unora, pot exista uneori motive întemeiate de nemulţumire (1 Tim. 5,19). Conducătorul trebuie mustrat cu tact şi dragoste.

1 Petru 2

9 Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;

1 Corinteni 12

7 Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.
8 De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh;
9 altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh;
10 altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.
11 Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.
12 Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos.
13 Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.
14 Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.
15 Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup” – nu este pentru aceasta din trup?
16 Şi dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup” – nu este pentru aceasta din trup?
17 Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?
18 Acum, dar, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.
19 Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
20 Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup.
21 Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi.”
22 Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuinţă.
23 Şi părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţe,
24 pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel, ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste,
25 pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.
26 Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.
27 Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.
28 Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, proroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi, pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor şi vorbirii în felurite limbi.
29 Oare toţi sunt apostoli? Toţi sunt proroci? Toţi sunt învăţători? Toţi sunt făcători de minuni?
30 Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?
31 Umblaţi, dar, după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună.

1 Timotei 5

19 Împotriva unui prezbiter să nu primeşti învinuire decât din gura a doi sau trei martori.

Conducătorii trebuie să conducă, dar trebuie şi să fie păstori şi, în primul rând, trebuie să fie exemple pentru restul membrilor trupului lui Hristos. Termenii episcop şi prezbiter mai sunt utilizaţi cu acelaşi sens în Noul Testament (Fapte 20,17.18), însă în istoria bisericii, situaţia s-a schimbat foarte mult, instaurându-se o ierarhie strictă, iar biserica a devenit mai mult sau mai puţin identică cu clerul.

Faptele apostolilor 20

17 Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes şi a chemat pe prezbiterii bisericii.
18 Când au venit la el, le-a zis: „Ştiţi cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei.

9. Ce putem învăţa din următoarele texte despre modul în care trebuie condusă biserica? Marcu 10,42-44; Fapte 6,1-7; 15,6.22-25; 1 Tim. 4,14; Iacov 5,14.

Marcu 10

42 Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai Neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire.
43 Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru;
44 şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor.

Faptele apostolilor 6

1 În zilele acelea, când s-a înmulţit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau greceşte cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţirea ajutoarelor de toate zilele.
2 Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.
3 De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.
4 Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.”
5 Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.
6 I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei.
7 Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă.

Faptele apostolilor 15

6 Apostolii şi prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.
22 Atunci apostolii şi prezbiterii şi întreaga biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câţiva dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba, şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi.
23 Şi au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii şi fraţii: către fraţii dintre Neamuri care sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune!
24 Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea;
25 noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem nişte oameni şi să-i trimitem la voi împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel,

1 Timotei 4

14 Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin prorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor

Iacov 5

14 Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.

Noul Testament condamnă haosul şi anarhia în biserică. Sunt amintite conducerea bisericii locale şi conducerea la nivel general. Totuşi Domnul Isus a subliniat că trebuie să existe o conducere prin slujire. Bisericile locale erau conduse de un grup de prezbiteri şi nu de o singură persoană. În luarea deciziilor, era implicată toată biserica sau reprezentanţii bisericii.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO