Studiu suplimentar

Citeşte Mat. 16,13-17; Ioan 12,37-46.

Matei 16

¹³Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip, şi a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”
¹⁴Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia, sau unul din prooroci.”
¹⁵„Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?”
¹⁶Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”
¹⁷Isus a luat din nou cuvântul, şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.

Ioan 12

³⁷Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
³⁸ca să se împlinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?”
³⁹De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
⁴⁰„Le-a orbit ochii, şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”
⁴¹Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui, şi a vorbit despre El.
⁴²Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.
⁴³Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
⁴⁴Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.
⁴⁵Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
⁴⁶Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămână în întuneric.

„’În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor.’ (Ioan 1,4) Aici nu este vorba de viaţa fizică, ci de nemurire, de viaţa care este proprietatea lui Dumnezeu în mod exclusiv. Cuvântul care era cu Dumnezeu şi care era Dumnezeu avea această viaţă. Viaţa fizică este primită de fiecare individ. Ea nu este veşnică sau nemuritoare, întrucât Dumnezeu, Dătătorul vieţii, o ia înapoi. Omul nu are control asupra vieţii lui. Însă viaţa lui Hristos era neîmprumutată. Nimeni nu putea să-I ia viaţa aceasta. ’O dau Eu, de la Mine’ (Ioan 10,18), a spus El. În El era viaţă originară, neîmprumutată, nederivată. Viaţa aceasta nu îi aparţine omului în mod personal. El o poate avea numai prin Hristos. El nu o poate câştiga, ci i-a fost dată în dar, cu condiţia să creadă în Hristos ca Mântuitor personal. ’Viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu’ (Ioan 17,3). Aceasta este izvorul de viaţă accesibil întregii lumi.” – Ellen G. White, Selected Messages, cartea 1, pag. 296, 297.

Întrebări pentru discuţie

1. Discutaţi răspunsul la întrebarea de la sfârşitul secţiunii de marţi. Ce putere şi ce curaj îţi inspiră răspunsurile date de ceilalţi?

2. Ioan vorbeşte despre mărturisirile pe care le-am primit despre Isus. Ce putem spune despre mărturisirea pe care o dăm noi înaintea lumii? Dacă ar fi făcută publică activitatea ta din timpul unei zile, cum ar arăta mărturisirea ta? Dacă ai şti că te urmăreşte cineva, ai acţiona altfel? Ce schimbări ai face? Eşti conştient că oricum Cineva te vede tot timpul?

3. Aşadar, ai primit făgăduinţa vieţii veşnice. Ce înseamnă aceasta? Cum ar trebui să fie viaţa ta acum?

4. Reciteşte paragraful scris de Ellen G. White. Ce anume îţi atrage atenţia? Ce îţi spune ţie, personal? Ce speranţă şi ce încredere îţi inspiră?

5. Ştiind că avem de ales între viaţa veşnică şi distrugerea veşnică, de ce suntem atât de uşor absorbiţi de lucrurile din lumea aceasta, care nu ne pot satisface, sunt trecătoare şi nu ne oferă viaţă veşnică? Care este secretul unei vieţi libere de influenţa lumii? Cum poţi să ajuţi pe cineva care vrea să fie credincios şi vrea ca aceste făgăduinţe să se împlinească în viaţa lui, dar care simte că nu se poate despărţi de lume?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO