Trinitatea (1 Ioan 5,7.8)

În unele versiuni ale Bibliei, în 1 Ioan 5,7.8 apar cuvintele „căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt şi aceşti trei una sunt.) Şi trei sunt care mărturisesc (pe pământ)”. Ele au fost adăugate mai târziu şi nu se regăsesc în manuscrisele originale.

1 Ioan, 5
7 (Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt.)
8 Şi trei sunt care mărturisesc (pe pământ): Duhul, apa şi sângele, şi aceşti trei sunt una în mărturisirea lor.

Cercetătorii biblici sunt de acord că această frază nu face parte din original şi că a fost adăugată ulterior. Categoric, textele biblice nu ar trebui modificate pentru niciun motiv (Apoc. 22,18), dintre care amintim aici unul foar te important: oamenii pot începe să aibă îndoieli cu privire la veridicitatea Scripturii în ansamblu şi pot începe să nu mai aibă încredere în Cuvântul lui Dumnezeu.

Apocalipsa, 22
18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.

Realitatea este că doctrina Trinităţii este susţinută de scrierile lui Ioan, chiar şi în lipsa acestei adăugiri. Scriitorii Noului Testament credeau că Dumnezeu este unul singur, însă ei arată că Isus Hristos şi Duhul Sfânt sunt Dumnezeu. Pentru a împăca singularitatea lui Dumnezeu cu divinitatea Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt, conceptul de Trinitate este esenţial.

5. Ce declaraţii categorice face Ioan cu privire la divinitatea lui Isus? Ce ne învaţă textele următoare despre El?

Ioan, 1
1 La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
2 El era la început cu Dumnezeu.
3 Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
14 Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. –

Ioan, 8
58 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.”
59 La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns, şi a ieşit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.

Ioan, 10
30 Eu şi Tatăl una suntem.”
31 Atunci Iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă.

Ioan, 20
28 Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

1 Ioan, 2
23 Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl.

1 Ioan, 5
20 Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.

Textele acestea (şi multe altele) susţin clar divinitatea lui Isus, însă pasajul pe care îl studiem săptămâna aceasta nu încearcă să pună bazele doctrinei Trinităţii. Nu acesta a fost scopul pentru care a fost scris. Pasajul acesta ne vorbeşte despre credinţa în Isus, ca Fiu al lui Dumnezeu, şi despre mărturisirea oferită lumii despre El.

Având în vedere divinitatea lui Isus, recapitulează scenele finale ale vieţii Sale, evenimentele de dinaintea răstignirii. Adu-ţi aminte că El este Dumnezeul Creator. Meditează la implicaţiile acestui adevăr. De ce ar trebui să ne schimbe viaţa acest adevăr?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO