O inimă liniştită

3. Care este mesajul din 1 Ioan 3,19-21? Cine nu a experimentat niciodată sentimentele descrise de Ioan în acest pasaj?

1 Ioan, 3
19 Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr, şi ne vom linişti inimile înaintea Lui,
20 ori în ce ne osândeşte inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră, şi cunoaşte toate lucrurile.
21 Preaiubiţilor, dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.

_______________________________________________________________________________________________

4. Citeşte şi 1 Ioan 4,17.18. Ce problemă este abordată aici? Există oameni care să nu fi trăit această temere?

1 Ioan, 4
17 Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii.
18 În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste.

Care creştin nu s-a simţit condamnat, vinovat şi chiar pierdut la un moment dat în experienţa lui, atunci când a privit la el însuşi, la slăbiciunile lui, la lipsa lui de dragoste, la defectele lui? Cât de important este să ne aducem aminte că Dumnezeu este mai mare decât noi, mai mare decât vinovăţia noastră, mai mare decât inimile noastre! Cât de mult contează să ne punem zi de zi speranţa mântuirii în Isus şi în lucrarea Sa pentru noi! Numai bizuindu-ne pe El, pe meritele Sale, şi nu pe meritele noastre, putem avea încredere şi asigurarea mântuirii.

Încrederea este subliniată de câteva ori în 1 Ioan. El vrea ca membrii credincioşi să se apropie de Dumnezeu în rugăciune cu îndrăzneală (1 Ioan 3,21.22), să Îl aştepte pe Hristos cu îndrăzneală (1 Ioan 2,28) şi să aştepte judecata lui Dumnezeu cu deplină încredere (1 Ioan 4,17). Dumnezeu are intenţii bune cu noi, copiii Săi. Atunci când ne bizuim pe dragostea Sa, nu mai avem nicio frică.

1 Ioan, 3
21 Preaiubiţilor, dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.
22 Şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui.

1 Ioan, 2
28 Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală, şi, la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El.

1 Ioan, 4
17 Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii.

„Satana ştie că aceia care Îi cer lui Dumnezeu iertare şi har le vor primi; de aceea, el le înfăţişează păcatele ca să-i descurajeze. El le induce mereu motive de nemulţumire celor care se străduiesc să asculte de Dumnezeu. El se străduieşte să le strice cele mai frumoase şi mai bune acte de slujire. Printr-o sumedenie de stratageme deosebit de subtile şi necruţătoare, el se luptă să obţină condamnarea lor.

Omul nu poate să înfrunte, prin puterea lui, acuzaţiile vrăjmaşului. El stă înaintea lui Dumnezeu îmbrăcat în haine murdare şi mărturisindu-şi vina. Însă Isus, Mijlocitorul nostru, prezintă o pledoarie eficientă în favoarea tuturor celor care, prin pocăinţă şi credinţă, I-au încredinţat păzirea sufletelor lor. El le susţine cazul şi, prin argumentele puternice ale Calvarului, îl alungă pe acuzator. Ascultarea Sa desăvârşită de Legea lui Dumnezeu I-a dat toată puterea în cer şi pe pământ şi El cere de la Tatăl Său milă şi împăcare pentru omul vinovat.” – Ellen G. White, Harul uimitor al lui Dumnezeu, pag. 316, în original.

Ce speranţă îţi inspiră citatele de mai sus?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO