Este uimitor cum ideea nemuririi sufletului – suflet care se poate despărţi de trup şi care merge în rai chiar în clipa morţii – a devenit predominantă în creştinism! Minciuna pe care a spus-o Satana în Eden a fost aceasta: „Hotărât că nu veţi muri” (Gen. 3,4).

1. Ce ne spun despre moarte următoarele pasaje?

1 Imparati, 11
21 Când a auzit Hadad în Egipt că David a adormit cu părinţii lui, şi că Ioab, căpetenia oştirii, murise, a zis lui Faraon: „Lasă-mă să mă duc în ţara mea.”

Psalmii, 13
3 Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morţii,

Eclesiastul, 9
5 Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită.
6 Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor, de mult au şi pierit, şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.

1 Corinteni, 15
5 şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.

Când moare, omul intră într-o stare de inconştienţă, pe care Biblia o aseamănă cu un somn. Cel mort nu ştie ce se întâmplă în lume până în dimineaţa învierii. Abia atunci marea mulţime a celor răscumpăraţi intră în rai, unde îi găsesc pe acei puţini oameni, ca de pildă Enoh şi Ilie, care au ajuns acolo înaintea lor! Dar aşteptarea nu va fi îndelungată. Din clipa în care viaţa se încheie şi până în momentul celei de-a doua veniri a lui Hristos, nu pare a trece decât o secundă. Cu alte cuvinte, în ceea ce-i priveşte pe cei care mor în Hristos, nu contează dacă s-au stins din viaţă cu 3 000 de ani sau cu o zi înainte de venirea Sa. Ei încetează din viaţă şi următorul lucru de care sunt conştienţi este revenirea lui Isus, ca să îi ia la El. Lor li se va părea că timpul acesta a trecut foarte repede.

2. Care este adevărul măreţ cu privire la intrarea noastră pe tărâmul ceresc? Ioan 14,1-3; 1 Tes. 4,13-18

Ioan, 14
1 Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine.
2 În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.
3 Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.

1 Tesaloniceni, 4
13 Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde.
14 Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.
15 Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.
16 Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.
17 Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.
18 Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.

„În Noul Testament, fericita nădejde nu se referă niciodată la moartea individuală, ci întotdeauna la revenirea lui Hristos şi la învierea şi înălţarea sfinţilor la cer, pentru a se întâlni cu El, toţi deodată. Sfinţii îşi găsesc mângâierea în acest eveniment viitor, şi nu în ceea ce se întâmplă la moarte.” – Norman Gulley, Christ Is Coming [Hristos vine] (Hagerstown, Md.: Review and Herald® Publishing Association), pag. 293, 294

De ce este atât de importantă pentru noi făgăduinţa vieţii veşnice în cer? Dacă nu ar exista niciun rai şi dacă nu am avea nimic altceva în afară de viaţa aceasta, ce speranţă ne-ar mai rămâne?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO