Schimbarea inimii
Inegalabila manifestare a compasiunii divine şi a harului la Calvar a schimbat milioane de inimi. Din clipa în care Hristos a fost înălţat pe cruce, oamenii au fost schimbaţi prin faptul că au privit dragostea Lui. Unul dintre tâlharii răstigniţi alături de El a observat că Isus era un om deosebit, care avea să aibă un viitor dincolo de moartea ruşinoasă pe care o îndura (Luca 23,39-43). Până şi sutaşul roman a înţeles că Isus nu era un criminal (v. 47).
Luca, 23
39 Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea, şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi, şi mântuieşte-ne şi pe noi!”
40 Dar celălalt l-a înfruntat, şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă?
41 Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n-a făcut nici un rău.”
42 Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!”
43 Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”
Luca, 23
47 Sutaşul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu, şi a zis: „Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!”
6. Cum se schimbă viaţa noastră atunci când privim la Isus şi la ceea ce a făcut El pentru noi? 2 Cor. 3,16-18; Evr. 12,2.3
2 Corinteni, 3
16 Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată.
17 Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.
18 Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.
Evrei, 12
2 Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
3 Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.
____________________________________________________________________________
„Păcătosul pocăit să-şi aţintească ochii asupra ’Mielului lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii’ (Ioan 1,29); şi, privind, se schimbă. Teama lui este preschimbată în bucurie, îndoielile în nădejde. Se dă pe faţă recunoştinţă. Inima de piatră este sfărâmată. Un val de iubire inundă sufletul. Hristos este în el ca un izvor de apă care ţâşneşte în viaţa veşnică. Atunci când… privim la El în Ghetsimani, asudând cu picături mari de sânge, şi pe cruce, murind în agonie – când vedem toate acestea, eul nu mai pretinde să fie recunoscut. Privind la Isus, ne vom ruşina de răceala noastră, de letargia şi de egoismul nostru. Vom fi voioşi să fim orice sau nimic, aşa încât să-I putem servi pe Domnul din inimă.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 439, 440
7. Reflectă paragraful de mai sus experienţa pe care o ai cu Domnul Hristos? Ce te împiedică să ai o experienţă mai profundă cu El? Cât timp îţi iei ca să meditezi la Calvar?
____________________________________________________________________________
Teologii au propus mai multe teorii ale ispăşirii. Însă nicio teorie luată separat şi nici toate laolaltă nu vor reuşi să cuprindă în întregime minunea harului lui Dumnezeu (vezi 1 Cor. 1,20-25). Este bine să discutăm despre pasajele din Scriptură care ne descoperă diferitele aspecte ale jertfei lui Isus. Însă ceea ce a făcut Isus pentru noi ar trebui să fie nu numai o temă de dezbatere, ci şi o temă pe care să o contemplăm prin rugăciune şi pe care să o trăim în mod practic. Sunt multe lucruri pe care nu le putem înţelege, dar ni s-a descoperit suficient, ca să ne minunăm de ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi, prin Hristos.
1 Corinteni, 1
20 Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia?
21 Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.
22Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune;
23 dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie;
24 dar pentru cei chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
25 Căci nebunia lui Dumnezeu, este mai înţeleaptă decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu, este mai tare decât oamenii.
