Ce s-a întâmplat la Calvar?

Printre teologi există o dezbatere intensă cu privire la doctrina ispăşirii. Sunt promovate două concepţii. Unii optează pentru o concepţie obiectivă asupra ispăşirii, iar alţii pledează pentru o concepţie subiectivă. Ce înseamnă aceasta? Primii subliniază faptul că acest lucru s-a realizat faptic, într-un anumit moment din istorie, pe un deal de la marginea Ierusalimului, şi că a fost un eveniment concret şi verificabil din punct de vedere istoric, care a constituit temelia mântuirii noastre. Ceilalţi subliniază că este esenţial modul în care răspundem la manifestarea dragostei lui Isus şi la jertfirea Sa pe cruce: suntem schimbaţi când contemplăm o dragoste atât de mare! Ambele perspective sunt corecte şi, dacă sunt alăturate, se completează una pe cealaltă.

5. Cum explică Biblia relaţia dintre ceea ce a făcut Hristos pentru noi şi ceea ce merităm noi, ca fiinţe păcătoase? Is. 53,4.5; Rom. 5,18.19

Isaia, 53
4 Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.
5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.

Romani, 5
18 …Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală, a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.
19 Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.

Ideea că Isus Hristos a murit în locul nostru, pentru ca noi să nu avem parte de moartea veşnică, ci să devenim părtaşi la viaţa pe care El ne-o oferă, poartă denumirea de substituire. Mulţi resping această idee. Lor nu le convine limbajul legalist folosit adesea şi nici noţiunea de mânie divină faţă de păcat. Totuşi, indiferent că ne place sau nu, adevărul grandios este acela că Dumnezeu a tratat problema păcatului aşa cum a considerat El că era necesar. Datorită dreptăţii Sale, El nu putea ignora păcatul; datorită dragostei Sale, El nu putea să-l abandoneze pe păcătos. Noi ar fi trebuit să suferim pedeapsa cu moartea veşnică, întrucât noi suntem cei vinovaţi. Însă Isus a fost dispus să ne ia locul! Iată ce s-a întâmplat la cruce. Acest eveniment real, în care El ne-a luat locul, constituie temelia răscumpărării noastre.

De aceea, ca rezultat a ceea ce Hristos a făcut pentru noi, ca răspuns la faptul că a murit în locul nostru, suntem atraşi spre El, Îi oferim un răspuns, ne schimbăm atitudinea faţă de El şi faţă de alte fiinţe umane. Aceasta este dimensiunea complementară şi subiectivă a Planului de Mântuire (Ioan 12,32; Rom. 5,1).

Ioan, 12
32 Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.”

Romani, 5
1 Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.

Gândeşte-te la lucrurile rele pe care le-ai făcut până acum şi la cele pe care le vei mai face, probabil, de-acum înainte. Apoi gândeşte-te că Isus a îndurat la cruce pedeapsa pe care tu o meritai pentru acele fapte. Cum te simţi când te gândeşti că El a suferit în locul tău? Care ar trebui să fie răspunsul tău, dacă ţii cont de ceea ce a suferit Isus pentru tine?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO