Speranţa

Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Luca 21,25.26; 1 Cor. 15,20-26; 50-55; Ioan 5,24; Apoc. 21.

Sabat după-amiază

Text de memorizat: „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi.” (1 Petru 3,15)

Secolul XX a debutat cu un val de mare optimism. De la începutul Epocii Iluministe, optimismul a dominat gândirea lumii occidentale. Oamenii nu numai că au reuşit să descopere adevărul folosindu-şi raţiunea, dar au fost capabili şi să progreseze din punct de vedere moral. Invenţii noi, mijloace de transport noi, creşterea extraordinară a cunoştinţelor din domeniul medical, apariţia unor instrumente noi şi progresul constant al obiceiurilor oamenilor ar fi trebuit să ducă la îmbunătăţirea vieţii tuturor. Însă, după cele două războaie mondiale, după holocaust, după ameninţarea nucleară adusă de războiul rece şi după ameninţarea permanentă a terorismului global, când am devenit conştienţi că omenirea distruge mediul de care are nevoie pentru supravieţuire, mai rămân prea puţine motive pentru optimism.

Cu toate acestea, există speranţă nu în ceea ce vedem şi nici în ceea ce putem face, ci în făgăduinţele pe care ni le-a dat Dumnezeu prin Fiul Său, Isus.

Scurtă prezentare a studiului: Ca urmaşi ai lui Hristos, putem avea speranţă în mijlocul unei lumi fără speranţă. Şi aceasta pentru că speranţa nu izvorăşte din ceea ce noi sau lumea aceasta ar putea să ne ofere. Ea se bazează numai pe Isus şi pe făgăduinţele pe care El ni le-a dat.

Pentru studiul Bibliei la rând: 1 Împăraţi 3 – 16

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO