Dragostea – seva vieţii
Ca să rămânem în viaţă, avem nevoie să ne hidratăm şi să ne hrănim. În lipsa apei şi a hranei, firul vieţii se rupe. Însă, ca să trăim în sensul adevărat al cuvântului, avem nevoie şi de dragoste. Viaţa fără dragoste înseamnă o existenţă inferioară condiţiei umane. Există în noi o nevoie înnăscută după dragoste. Simţim nevoia să fim iubiţi de părinţii noştri. Avem nevoie de dragoste din partea familiei şi a prietenilor. Dorim să facem parte dintr-o comunitate iubitoare. Avem nevoie să primim dragoste, dar avem nevoie şi să dăruim dragoste. Nu suntem oameni cu adevărat, dacă nu putem să iubim. Dar un lucru este clar: dragostea adevărată nu începe cu noi. Am primit capacitatea de a iubi de la Creatorul nostru (Gen. 1,26; Ioan 3,16).
1. Cât de importantă este dragostea în viaţa urmaşului lui Hristos? Mat. 22,37-39; 1 Cor. 13,1-3; 1 Ioan 3,14
Dragostea lui Dumnezeu a existat înainte de dragostea noastră. Acesta este cel mai important gând pe care trebuie să-l exprimăm atunci când vorbim despre dragoste. Iubirea adevărată nu este „un impuls, ci un principiu divin, o putere permanentă. Inima neconsacrată nu o poate genera sau produce. Iubirea aceasta se găseşte numai în inima în care domneşte Isus. ’Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi’ [1 Ioan 4,19]. În inima renăscută prin harul divin, iubirea este principiul conducător al acţiunii.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, pag. 551
Scriitorul britanic C. S. Lewis utilizează termenii „dragostea-dar” şi „dragostea-nevoie” pentru a face distincţie între dragostea lui Dumnezeu şi formele iubirii omeneşti. Dumnezeu Îşi doreşte dragostea noastră mai mult decât orice, deşi nu are nevoie de ea aşa cum avem noi nevoie de dragostea Lui sau de dragostea semenilor noştri. „[Trebuie] să începem cu începutul adevărat, cu dragostea ca putere divină. Dragostea aceasta primară este dragostea-dar. Dumnezeu nu are nicio nevoie care trebuie împlinită, ci o plinătate dornică să dăruiască.” – C. S. Lewis, The Four Loves [Cele patru tipuri de dragoste], pag. 121. Dragostea noastră omenească trebuie să fie transformată de dragostea divină, astfel încât, deşi vom simţi mai departe nevoia de a fi iubiţi de ceilalţi, vom fi capabili să dăruim dragoste într-o manieră cu adevărat creştină.
Din experienţa ta, care este deosebirea dintre dragostea oamenilor şi cea a lui Dumnezeu? Care tip de dragoste omenească exemplifică cel mai bine dragostea lui Dumnezeu? Cum putem să manifestăm mai bine dragostea lui Dumnezeu în viaţa noastră?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
