Contextul imediat
4. Citeşte Isaia 65,17. Care sunt cerurile cele noi şi pământul cel nou, la care se referă Isaia? Este vorba despre Noul Pământ, pe care îl aşteaptă creştinii în viitor?
În contextul imediat, Isaia spune: „Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr şi cel ce va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos” (vers. 20). Moarte pe Noul Pământ? Acesta nu poate fi Noul Pământ pe care îl aşteptăm noi să urmeze mileniului. Şi atunci, care să fie cerurile cele noi şi pământul cel nou din versetul 17?
În acest pasaj, Isaia descrie „noua creaţie” care avea să fie realizată dacă, după întoarcerea din robia babiloniană, Israel avea să-I rămână credincios lui Dumnezeu şi să împlinească însărcinarea divină de a fi o lumină în lume (Is. 42,6). Din nefericire, Israel nu a făcut astfel, iar profeţia, care era condiţionată, nu s-a împlinit. Aceste „ceruri noi şi un pământ nou” nu au devenit niciodată realitate. Totodată, într-un sens secundar, aceste versete ne îndreaptă privirea în viitor, către un cer nou şi un pământ nou care vor fi inaugurate la sfârşitul mileniului. Dar pe pământul cel nou şi în cerul cel nou nu se vor mai naşte copii (Mat. 22,30) şi nici nu va mai fi moarte sau suferinţă (Apoc. 21,4), aşa că trebuie să fim atenţi cât de departe împingem paralelismul.
5. În cartea Parabolele Domnului Hristos, Ellen White face afirmaţia că „aceia care Îl primesc pe Mântuitorul, oricât de sinceră ar fi convertirea lor, n-ar trebui niciodată să fie învăţaţi să spună sau să considere că sunt mântuiţi” – pag. 155. Înseamnă aceasta că nu putem fi niciodată siguri de mântuire? 1 Ioan 5,12.13
Studiind contextul, descoperim că Ellen White vorbeşte despre o cu totul altă temă: dacă o persoană poate să cadă din har după convertire sau nu. Mulţi creştini din vremea ei credeau în doctrina „odată mântuit, pentru totdeauna mântuit”. Ellen White s-a pronunţat clar împotriva acestei doctrine. În context, ea spune: „Niciodată nu ne putem pune cu certitudine încrederea în noi înşine sau să ne închipuim, atâta vreme cât suntem aici şi nu în ceruri, că suntem siguri împotriva ispitei”. – pag. 155 Contextul imediat arată clar că ea făcea referire la problema încrederii în noi înşine şi a căderii, după convertire. Nu putem fi niciodată siguri împotriva ispitelor; nu putem spune niciodată că nu mai putem cădea, că suntem mântuiţi şi astfel suntem siguri împotriva ispitei. Dar aceasta nu înseamnă că, în Isus, nu putem avea zi de zi siguranţa mântuirii.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
