3. După cum declarau profeţii adesea, care era sursa mesajului lor? Ier. 1,4; Ezech. 7,1; Osea 1,1. De ce era atât de important acest lucru pentru ceea ce aveau ei de spus?
_________________________________________________________________________________________________

Profeţii subliniau în mod repetat că mesajul lor venea de la Dumnezeu. Misiunea lor poate fi comparată cu aceea a unui ambasador pământesc, care este trimis de conducătorul unei ţări, cu însărcinarea de a-şi reprezanta suveranul. În această poziţie, el trebuie să respecte cu stricteţe instrucţiunile pe care le-a primit. Expresia „Cuvântul Domnului mi-a vorbit…” înseamnă că (a) mesajul lor purta autoritatea divină; (b) el fusese primit prin comunicare directă din partea Domnului; (c) acest mesaj era în mintea lor, gata să fie prezentat.

Expresia „Aşa zice Domnul” apare în Vechiul Testament de peste patru sute de ori – o puternică mărturie cu privire la faptul că, în Scriptură, Dumnezeu îi vorbeşte în mod direct cititorului. Responsabilitatea profetului era aceea de a aduce aceste mesaje înaintea poporului şi de a le aplica la situaţiile concrete în care se aflau cei care le ascultau.

Ellen White a subliniat cu insistenţă inspiraţia Scripturilor. „Eu iau Biblia exact drept ceea ce este – Cuvântul Inspirat”, spunea ea. – Selected Messages, vol. 1, pag. 17. În acelaşi timp, ea a susţinut inspiraţia divină şi în dreptul propriilor scrieri: „În aceste scrisori pe care le-am scris, în mărturiile pe care le aduc, îţi prezint ceea ce Domnul mi-a prezentat. … Lucrul acesta este adevărat în ceea ce priveşte articolele din ziarele noastre şi din numeroasele volume ale cărţilor mele.” – pag. 29

Ellen White a afirmat că scrierile ei sunt lumina mai mică ce îi conduce pe oameni la lumina mai mare – Biblia (Vezi Colporteur Ministry, pag. 125). Deşi amândouă sunt lumină, funcţiile lor sunt diferite:

(1) Biblia este mesajul lui Dumnezeu pentru toate timpurile şi pentru toţi oamenii. Scrierile lui Ellen G. White sunt mesajul lui Dumnezeu pentru un anumit timp, timpul sfârşitului, şi pentru un anumit popor, biserica rămăşiţei.

(2) Scrierile ei nu reprezintă un standard de doctrină nou sau adiţional, ci un ajutor pentru biserica din timpul sfârşitului. Ele îndreaptă atenţia cititorului către Scriptură, nu înlocuiesc Scriptura.

Cum putem evita pericolul de a pune scrierile lui Ellen White pe o poziţie de egalitate cu Biblia? De ce este atât de uşor să facem acest lucru şi de ce este el atât de greşit?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO