Patriarh şi profet
1. În Geneza 20,7 găsim pentru prima dată menţionat în Biblie cuvântul proroc (în ebraică – nabi’). Care a fost contextul în care a fost el folosit? Ce putem învăţa din context cu privire la ce era un proroc (profet) şi cum îşi îndeplinea el misiunea?
În Pentateuh (primele cinci cărţi ale Bibliei), cuvântul proroc (profet) descrie o persoană care era recipientul revelaţiei divine. În timpul Judecătorilor, se pare că era folosit mai ales cuvântul văzător (în ebraică – ro’eh) (1 Sam. 9,9.11.18.19); apoi, mai târziu, s-a revenit la folosirea termenului mai vechi.
Profeţii nu erau doar purtătorii de cuvânt ai lui Dumnezeu, ci, în anumite situaţii, erau şi mijlocitori între Dumnezeu şi popor. În Geneza 20, Avraam a fost mijlocitor între Dumnezeu şi Abimelec – el a trebuit să se roage lui Dumnezeu în favoarea lui Abimelec.
Avraam este o figură proeminentă în Vechiul Testament. De trei ori, el este numit în Scriptură, prietenul lui Dumnezeu (2 Cron. 20,7; Is. 41,8; Iacov 2,23). Când Avraam avea nouăzeci şi nouă de ani, Dumnezeu i-a spus: „Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi; şi din tine vor ieşi împăraţi” (Gen. 17,6), o făgăduinţă care, omeneşte vorbind, părea imposibil de împlinit. Pentru că L-a crezut pe Dumnezeu, în ciuda a ceea ce-i spunea propria logică omenească, Avraam a devenit „tatăl tuturor celor care cred” (Rom. 4,11).
Dacă ne gândim că Avraam a fost dispus să-şi sacrifice fiul, ca răspuns la porunca lui Dumnezeu (Gen. 22), ni se pare de-a dreptul incredibil ca el să-l fi minţit pe Abimelec cu privire la Sara (Gen. 20,2). Şi totuşi, chiar aşa au stat lucrurile. „Cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului inimii omului” (Prov. 27,19). Manifestările ocazionale ale supravieţuirii firii celei vechi în viaţa credinciosului, alunecările în păcat ale copiilor lui Dumnezeu din toate timpurile şi chiar tristele noastre îndepărtări de calea neprihănirii sunt realităţi suficiente pentru a explica purtarea regretabilă a „tatălui tuturor celor care cred”. Cum a fost omul Avraam? Cu momente de credinţă măreaţă şi cu momente de cădere teribilă. Şi care dintre copiii Dumnezeului lui Avraam nu a trecut pe aici?
Ce încurajare găseşti pentru tine, personal, în faptul că, în ciuda greşelilor lui şi a lipsei de credinţă, totuşi Dumnezeu l-a folosit pe Avraam, şi încă într-un mod extraordinar? Cum putem învăţa să nu lăsăm ca momentele noastre de cădere să ne împiedice să perseverăm şi să mergem mai departe în credinţă?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
