Ispitirea lui Isus
7. Fă un scurt rezumat al celor trei ispite cu care S-a confruntat Isus în pustie, imediat după botezul Său. Vezi Mat. 4,1-11; Marcu 1,12.13
Dacă încercăm să comparăm ispitele la care a fost supus Isus cu ispita la care au fost supuşi Adam şi Eva, remarcăm câteva deosebiri. În primul rând, Adam a fost ispitit în vremea când se afla încă în Grădina Edenului, într-un mediu liber de realitatea păcatului, în timp ce Isus a fost ispitit în pustie, într-un mediu aflat sub influenţa puterilor răului. În al doilea rând, Adam avea hrană din belşug, în timp ce Isus nu avea nimic de mâncare. În al treilea rând, Adam nu postise, în timp ce Isus postise. În al patrulea rând, atât Adam, cât şi Isus au fost ispitiţi să îşi satisfacă pofta de a mânca, încălcând voinţa lui Dumnezeu; Adam a căzut, în timp ce Isus a rezistat. În al cincilea rând, Adam a fost ispitit să se îndoiască de ceea ce a spus Dumnezeu şi a manifestat lipsă de încredere în Cuvântul Său. Şi Isus a fost ispitit să pună la îndoială credibilitatea Cuvântului lui Dumnezeu, însă El S-a împotrivit ispitei. În al şaselea rând, Adam s-a răzvrătit în mod deschis împotriva Domnului şi s-a alăturat răzvrătirii lui Satana împotriva lui Dumnezeu şi a guvernării Sale. Lui Isus I-au fost oferite împărăţiile lumii acesteia, cu condiţia să i se închine lui Satana şi să i se alăture în lupta împotriva Împărăţiei lui Dumnezeu. Isus, însă I-a rămas credincios Tatălui.
Prin faptul că l-a biruit pe Satana în punctele principale în care Adam a căzut, Isus a anulat eşecul lui Adam şi a pus biruinţa Sa la dispoziţia celor care Îşi pun credinţa în El. Cei care ascultă de El sunt oameni noi, şi aceştia nu aveau să primească de la Căpetenia lor spiritul de neascultare şi de răzvrătire, pe care l-au moştenit toţi de la Adam, ci un spirit de smerenie şi de supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu.
8. Ce înseamnă pentru noi şi pentru procesul ispăşirii biruinţa lui Isus asupra oricărui păcat? 2 Corinteni 5,21
Legătura aceasta profundă dintre Tatăl şi Fiul nu a fost ruptă prin ispitele şi atacurile lui Satana împotriva Fiului lui Dumnezeu. El le-a biruit pe toate şi a rămas în întregime dependent de Tatăl. Niciun om nu a fost, nu este şi nu va fi exact ca El. El a fost fără păcat prin natura Sa şi prin alegerea Sa personală. În aceasta constă fundamentul puterii Sale de a ne mântui. Cel fără păcat S-a făcut păcat pentru noi, ca noi să putem primi, prin credinţă neprihănirea Sa. Mielul de jertfă desăvârşit a luat asupra Sa păcatul nostru, ca să ne readucă în relaţia de armonie cu Creatorul.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
