Robul Domnului
7. Ce făgăduinţe găseşti în Isaia 52,13-15; 53,1-12?
Pasajul acesta este unul dintre cele mai impresionante pasaje din Vechiul Testament. Aici sunt anunţate, fără să se declare explicit, limitele şi ineficienţa sistemului israelit al jertfelor din punctul de vedere al ispăşirii (al îndepărtării obstacolului dintre omenire şi Dumnezeu). Problema păcatului era atât de gravă, încât numai Robul Domnului putea să o rezolve. Pasajul descrie experienţele poporului şi ale Robului, deopotrivă.
Poporul: Israeliţii au trecut prin două experienţe: una a necredinţei şi a înţelegerii greşite, iar cealaltă a mărturisirii şi smeririi. La început, au crezut că Robul este demn de dispreţ, L-au privit ca pe un lepros (Is. 52,14) şi au socotit că este „pedepsit, lovit de Dumnezeu” (Is. 53,4). Întrucât se părea că Dumnezeu Îl părăsise, şi ei L-au dispreţuit şi L-au părăsit (vers. 3). După aceea, şi-au dat seama că în experienţa Robului a existat un scop divin; că El a luat asupra Lui suferinţele şi durerile lor. El a purtat păcatele lor şi a murit în locul lor. În lumina jertfei Robului, ei s-au văzut exact aşa cum erau: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor” (vers. 6). Numai când privim la cruce, observăm cum a urâţit păcatul viaţa noastră.
Robul: Experienţa Robului a fost extrem de dureroasă. El a fost singur, părăsit de toţi (vers. 3), împovărat cu suferinţele şi durerile lor, chinuit şi asuprit (vers. 7) şi chiar „şters de pe pământul celor vii” (vers. 8). Şi totuşi, felul în care a fost tratat era nedrept, întrucât „nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui” (vers. 9). De ce a suferit acest Om nevinovat? Pentru că Domnul aducea viaţa Robului Său ca „jertfă pentru păcat” (vers. 10). El purta povara nelegiuirilor oamenilor, murind în locul lor, ca să-i declare neprihăniţi şi nevinovaţi (vers. 11, 12). Însă, după această moarte ispăşitoare, avea să Se învioreze (vers. 11) şi să fie înălţat foarte sus (vers. 13).
Această descriere profetică a morţii ispăşitoare a lui Hristos a fost realizată de Isaia, care dorea să arate că ea era singura cale de salvare din păcat. Hristos S-a făcut asemenea nouă, pentru ca relaţia dintre noi şi Dumnezeu să fie refăcută.
Citeşte încă o dată Isaia 52,13 – 53,12, acordând o atenţie specială lucrurilor pe care le-a făcut Isus pentru noi când era pe cruce. Ce speranţă îţi inspiră acest pasaj?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
