Ispăşirea şi iniţiativa divină

Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Rom. 3,19-22; 5,6-8.20.21; Efes. 1,4; Col. 1,26.27; 2 Tim. 1,8.9; Tit 1,2.

Sabat după-amiază

Textul de memorizat: „Căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine Însuşi, ca să-l aducă la îndeplinire, la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul, în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ.” (Efes. 1,9.10)

Gândul central: Să înţelegem că Dumnezeirea a anticipat căderea şi că a fost alcătuit un plan pentru a rezolva problema păcatului cu mult înainte ca acesta să apară.

Spre deosebire de celelalte fiinţe create de Dumnezeu pe pământ, oamenii au fost înzestraţi cu libertate morală. Odată ce le-a dăruit această libertate, Dumnezeu nu putea să le-o ia înapoi, decât dacă le schimba în mod radical natura şi fiinţa. Oamenii puteau folosi această libertate fie ca să răspundă pozitiv, prin ascultare din iubire şi recunoştinţă, fie pentru a respinge darul vieţii şi pentru a nu se supune Domnului. (De altfel, dacă nu ar fi avut posibilitatea de a nu se supune, oamenii nu ar fi fost liberi cu adevărat.)

Prevăzând această posibilitate cumplită a neascultării, Dumnezeu a acţionat în consecinţă. Prin urmare, în mintea divină a fost conceput Planul de Mântuire, înainte ca oamenii să fie creaţi şi ca răul şi păcatul să apară, un plan care avea în centru persoana şi lucrarea lui Isus Hristos.

Pentru studiul Bibliei la rând: Marcu 13 – Luca 14

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO