1. Ce anume L-a determinat pe Dumnezeu să ne ofere mântuirea prin Isus? Romani 5,6-8
_________________________________________________________________________________

Dumnezeu nu era dator să mântuiască neamul omenesc. El nu a fost constrâns să facă acest lucru. Este greu să ne imaginăm că Dumnezeirea ar fi putut să spună: „Dacă am fi făcut cutare sau cutare lucru, Adam şi Eva nu ar fi căzut în păcat. Acum însă trebuie să facem ceva ca să îi scăpăm din situaţia aceasta dificilă”. Dimpotrivă, oamenii au ajuns singuri în această stare, după cădere: „Dumnezeu i-a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii” (Ecl. 7,29).

Dacă Dumnezeu S-ar fi simţit îndatorat să ne mântuiască, atunci noi am merita să fim mântuiţi. Dimpotrivă, adevărul este că noi nu merităm mântuirea şi, cu toate acestea, Dumnezeu a fost dispus să ne-o dea. Din acest motiv, lucrarea Sa de mântuire este şi mai impresionantă, fiindcă ceea ce a făcut pentru noi nu a făcut pentru că era constrâns, ci pentru că aşa a ales, din dragoste pentru noi. El, Creatorul, nu ne era îndatorat nouă, fiinţelor pe care le-a creat.

2. Ce ne spune Pavel despre felul în care putem fi mântuiţi? Ce rol are Legea în rezolvarea problemei apărute din cauza păcatului? Romani 3,19-22
_________________________________________________________________________________

Din cauza păcatului, oamenii nu mai pot să refacă, prin ascultarea de Lege (vezi Rom. 8,3; Gal. 3,21), relaţia pe care au avut-o la început cu Dumnezeu. Legea nu poate să ne mântuiască, tot la fel cum noi nu putem să readucem un mort la viaţă, dacă îi dăm să mănânce. Pentru ca să fim mântuiţi, Dumnezeu Însuşi trebuia să ia iniţiativa. Şi aşa a şi făcut, prin descoperirea neprihănirii Sale la cruce, prin Isus. Această neprihănire îi este acordată credinciosului prin credinţă, şi nu prin faptele Legii. Dacă am fi putut obţine mântuirea prin ascultare, Dumnezeu ar fi fost îndatorat să ne mântuiască. Dar Dumnezeu este Cel care a luat hotărârea ca oamenii să fie iertaţi şi readuşi în părtăşie permanentă şi veşnică cu El, iar acest lucru este cu putinţă numai datorită lucrării şi persoanei Fiului Său, Isus Hristos.

Ce este mai important pentru tine (şi de ce): o faptă bună a unei persoane care îţi era îndatorată sau o faptă bună făcută doar din dragoste?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO