Robi ai păcatului
3. Ce rezultate are păcatul asupra păcătoşilor? 2 Petru 2,19; Romani 6,16
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
Pentru a ilustra puterea distrugătoare a păcatului, uneori Pavel îl compară cu un tiran. Păcatul a intrat în lume „printr-un singur om” (Rom. 5,12); el stăpâneşte asupra oamenilor prin moarte (Rom. 5,21; 6,12); el înrobeşte (Rom. 6,20) şi aduce moartea (Rom. 7,13). Păcatul lui Adam şi al Evei a fost unic, în sensul că el a avut ca urmare aducerea tuturor lucrurilor sub puterea lui corupătoare. Satana a devenit stăpânul acestei lumi (Ioan 12,31; 14,30). În încercarea lor de a deveni independenţi, Adam şi Eva au renunţat la domnia lui Dumnezeu şi s-au aşezat sub domnia înrobitoare şi corupătoare a lui Satana. Păcatul a devenit o putere universală, de care fiinţele omeneşti nu au mai putut să scape singure (Rom. 5,12).
4. Care era starea neamului omenesc sub domnia păcatului? Romani 3,9-18
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
Pavel ne spune că păcatul lui Adam şi al Evei au adus lumea naturală sub puterea păcatului: „Căci firea [creaţiunea în traducerea NIV] a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o” (Rom. 8,20). Puterea distrugătoare şi corupătoare a păcatului şi-a pus amprenta asupra planetei noastre. Expresia supusă ne arată că natura se află sub autoritatea unei puteri care i-a furat adevărata frumuseţe şi semnificaţie. Acesta nu a fost un rezultat firesc, ci unul care se datorează intrării păcatului în lume (Rom. 5,12). Natura este acum „supusă deşertăciunii”. Cuvântul deşertăciune înseamnă aici lipsa de scop şi zădărnicia. Acelaşi cuvânt apare în Efeseni 4,17, cu referire nu la natură, ci la oameni, care, fără Hristos, trăiesc în „deşertăciunea gândurilor lor”.
Ideea este că starea naturii, ca şi cea a fiinţelor omeneşti de altfel, este alterată din cauza păcatului. Era necesară o manifestare a unei puteridin afara sferei existenţei umane şi din afara naturii, care să răscumpere lumea căzută. Acest lucru avea să se împlinească prin Hristos.
Încearcă să-ţi imaginezi cum ar arăta lumea noastră, dacă nu ar fi existat căderea. Cât de diferită ar fi? Cât de diferită ar fi viaţa noastră? Ce ne spun acestea despre puterea distrugătoare a păcatului?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
