Păcatul şi Legea lui Dumnezeu
Legea este expresia caracterului şi a voinţei Dătătorului ei. Psalmistul scria: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele” (Ps. 40,8). Versetul acesta ne arată că voia lui Dumnezeu fu sese însuşită şi devenise o parte din caracterul psalmistului. Cu alte cuvinte, caracterul lui Dumnezeu poate fi însuşit prin supunerea faţă de voinţa divină, exprimată în Lege.
4. Ce ne spun versetele următoare despre legătura dintre dragostea lui Dumnezeu şi Legea Sa? Mat. 22,37-40; Ioan 3,16; 14,15.21; 1 Ioan 5,3
Când scria „Diavolul păcătuieşte de la început” (1 Ioan 3,8), Ioan dorea să ne spună că Satana s-a răzvrătit în cer împotriva voinţei iubitoare a lui Dumnezeu.
În contrast cu ascultarea din iubire, Satana a introdus fărădelegea (vezi 1 Ioan 3,4). Cuvântul fărădelege (anomia) se referă la o atitudine adânc înrădăcinată în inima fiinţelor omeneşti răzvrătite. Ea ne vorbeşte despre haos şi anarhie ca substitute ale Legii divine şi ale caracterului divin, pe care această Lege îl reprezintă. Bătălia cosmică se duce împotriva lui Dumnezeu şi împotriva a ceea ce este El. Pavel îl numeşte pe antihristul din vremurile de pe urmă „omul fărădelegii” (2 Tes. 2,3), iar fenomenul păcatului, „taina fărădelegii” (vers. 7).
5. Ce poruncă i-a dat Dumnezeu lui Adam şi ce i-a spus Satana Evei? Ce se întâmpla, de fapt, acolo? Gen. 2,17; 3,4.5
Cuvintele din Geneza 2,17 exprimă în mod clar dragostea lui Dumnezeu faţă de Adam şi de Eva şi dorinţa Sa profundă de a Se bucura pentru totdeauna de părtăşia cu ei. Este evident că El nu dorea ca ei să treacă prin experienţa morţii – dacă n-ar fi fost aşa, atunci de ce i-ar mai fi avertizat cu privire la această posibilitate? Adam şi Eva au fost înzestraţi, la creaţiune, cu libertatea de alegere şi ei trebuiau să demonstreze că doresc să se bucure veşnic de prezenţa Creatorului. Ascultarea lor de porunca divină trebuia să arate că ei alegeau de bunăvoie să se bucure de viaţa veşnică împreună cu El. Tocmai împotriva acestei voinţe divine, clar exprimate, se ridică Satana, care oferă în schimb „independenţa” totală faţă de Dumnezeu. Acesta era scopul principal pe care l-a avut în ceruri: independenţa de porunca divină, împlinirea dorinţei de a-şi fi propriul stăpân şi de a fi cel care face legea.
Care sunt metodele subtile prin care Satana încearcă şi astăzi să ne determine să ne declarăm „independenţa” personală faţă de Dumnezeu? Cum putem să ne ferim de această minciună fatală?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
