Darul slujirii
Ca urmaşi ai Domnului Hristos, fiecare dintre noi am primit daruri spirituale, pentru a duce la îndeplinire misiunea pe care o are Dumnezeu pentru noi. Darurile spirituale au fost esenţiale în viaţa bisericii creştine primare şi au aprins zelul misionar în noii credincioşi. Apostolul Pavel le-a scris credincioşilor din Corint şi le-a spus că nu dorea ca ei să fie în necunoştinţă cu privire la darurile spirituale (1 Corinteni 12,1). Cuvântul grecesc pe care îl foloseşte Pavel aici pentru daruri, charismata, subliniază ideea că acestea erau daruri ale harului – pe care noi nici nu le merităm, nici nu le putem dobândi singuri.
Cel de-al cincilea punct fundamental de credinţă a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, care se concentrează asupra lucrării Duhului Sfânt, spune: „El dă daruri spirituale bisericii”. Acesta este un concept important. Deşi sunt date credinciosului, ele sunt, în realitate, daruri pentru biserică. Darurile spirituale nu sunt date niciodată doar pentru beneficiul şi zidirea credinciosului la nivel individual. Ele sunt întotdeauna date pentru împlinirea misiunii şi pentru slujire. Darurile spirituale sunt date credincioşilor în folosul comunităţii bisericii, astfel încât de ele să poată beneficia întreaga biserică, în misiunea ei pentru lume.
Relatarea experienţei lui Filip în Samaria (Fapte 8,4-8) nu este detaliată. La un moment dat, Dumnezeu i-a dat şi alte daruri spirituale, transformându-l pe Filip din diacon în evanghelist. Trebuie să fi fost un pas important pentru Filip, să treacă de la a administra biserica din Ierusalim la a alunga demoni şi a vindeca bolnavi în Samaria.
6. Ce spune Scriptura despre darurile spirituale? Romani 12,6-8; 1 Corinteni 12,1-11.27-31. Compară cu Fapte 8,4-8. Ce daruri spirituale a dovedit Filip că are şi cum le-a folosit?
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
„Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea” (Fapte 8,6). Chiar dacă noi nu putem să facem minuni, aşa cum a făcut Filip, ce principii descoperim aici? Ce anume din viaţa, din purtarea sau din învăţăturile noastre îi poate determina pe oameni să ia aminte la ceea ce spunem?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
