Raportul biblic arată clar implicarea lui Dumnezeu în viaţa babilonienilor – i Se descoperă împăratului Nabucodonosor şi, mai târziu, lui Cirus. El ne este prezentat ca fiind nu doar Dumnezeul copiilor lui Israel, ci al tuturor popoarelor lumii.

5. Ce făgăduinţă face Domnul prin Isaia şi celor „străini” de Israel? Ce înseamnă „un nume veşnic, care nu se va stinge”? Isaia 56,1-8
6. Citeşte Daniel 1,6.7. Ce se întâmplă aici? Ce motive aveau cei care îi luaseră în captivitate să procedeze astfel?

Semnificaţia numelor era importantă pentru familiile iudaice şi, de aceea, părinţii aveau mare grijă atunci când le puneau nume copiilor lor. Numele Daniel („Dumnezeu este judecătorul meu”), Hanania („Dumnezeu l-a favorizat” sau „i-a arătat bunăvoinţă”), Mişael („Cel care este ceea ce este Dumnezeu”) şi Azaria („Iehova a ajutat”) reflectă înalta prioritate pe care părinţii o acordau vieţii spirituale a copiilor lor. Primul demnitar al lui Nabucodonosor, Aşpenaz, le dă celor patru tineri evrei nume noi, babiloniene – Beltşaţar, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego – care, în general, erau omagii aduse zeilor babilonieni. Dar aceasta a fost tot ce au reuşit să facă babilonienii în încercarea lor de a-i apropia pe cei patru tineri de idolatrie – nişte nume în privinţa cărora nu au avut nicio posibilitate de a alege, ci doar de a le accepta. În scurtă vreme, sub binecuvântarea lui Dumnezeu, ei au primit poziţii importante la curtea şi în conducerea Babilonului. După perioada de pregătire, Aşpenaz îi prezintă împăratului pe cei patru tineri evrei. Împăratul stă de vorbă cu ei şi îi găseşte fără egal între toţi ceilalţi (Daniel 1,19). „În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele, care erau în toată împărăţia lui” (vers. 20). Ce mărturie extraordinară pentru ceea ce a putut să facă Dumnezeu prin patru tineri credincioşi! Luaţi din anonimatul Ierusalimului şi duşi la curtea celui mai puternic împărat din lume, ei s-au ridicat la înălţimea ocaziei oferite şi au stat înaintea împăratului ca martori ai puterii lui Dumnezeu.

De ce a fost acceptabil pentru cei patru tineri iudei să primească nume păgâne, dar nu a fost acceptabil să mănânce mâncare păgână? Cum putem delimita, în viaţa noastră, aspectele strict culturale de cele morale sau religioase? Cum stabilim ce este acceptabil şi ce nu? Fii pregătit să discuţi răspunsul în cadrul grupei.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO