Misiunea încredinţată lui Petru
„Şi Eu îţi spun: ’Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui’” (Matei 16,18).
Acestea sunt unele dintre cele mai controversate cuvinte din Biblie. O mare parte din istoria creştină se bazează pe modurile diferite în care au interpretat oamenii semnificaţia acestui text. Pentru mulţi, aceasta însemna că Domnul Isus Şi-a zidit biserica pe Petru, că l-a numit „primul papă” şi că el, Petru, era piatra despre care vorbea Mântuitorul. Alţii însă, au interpretat că, aici, Domnul Isus spune de fapt: „Tu eşti Petru, dar pe această Piatră (Stâncă), pe Mine Însumi, voi zidi biserica Mea”. Aşa cum vom vedea în continuare, dovezile susţin categoric cea de-a doua interpretare.
1. Cum ne ajută următoarele texte să înţelegem care este piatra despre care vorbeşte Domnul Isus aici? Deuteronom 32,4; Psalmi 18,2.31; 95,1; 1 Corinteni 10,4; Efeseni 2,20; 1 Petru 2,6
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
Oricât de privilegiat a fost Petru, oricât de înzestrat cu daruri, oricât de important a fost rolul lui, Biserica lui Dumnezeu nu a fost zidită niciodată pe o fiinţă omenească păcătoasă. Domnul Isus Însuşi este Piatra (Stânca), temelia pe care este întemeiată biserica. Noi toţi, inclusiv Petru, indiferent care ne este rolul sau poziţia, suntem în siguranţă doar atâta timp cât stăm pe această Temelie, pe această Stâncă, şi putem face acest lucru doar în măsura în care ne supunem, în credinţă şi în ascultare (vezi Matei 7,24), cuvintelor şi poruncii Domnului nostru. Fără îndoială că Domnul cunoştea viitorul lui Petru şi ştia ce avea să devină el, dar în mod sigur nu a intenţionat să facă din ucenicul Său, care era o fiinţă omenească păcătoasă, piatra de temelie a bisericii Sale.
Ce ne spun cuvintele Domnului Hristos cu privire la importanţa umilinţei în viaţa noastră şi mai ales în lucrarea noastră pentru salvarea altora? De ce, indiferent ce daruri avem, acestea nu înseamnă nimic, dacă nu suntem consacraţi Domnului?
