În studiul de ieri, am văzut că moartea Domnului Hristos pe cruce a reprezentat tema centrală a vieţii şi a învăţăturilor lui Pavel. Astăzi, vom aborda pe scurt alte câteva teme majore din scrierile lui.

Trăirea unei vieţi evlavioase (sfinţirea). În toate scrierile sale, Pavel arată foarte clar că mântuirea este fără plată, un dar care nu poate fi câştigat sau meritat (Romani 5,15; 6,23; Efeseni 2,8). Dar mântuirea nu ne dă libertatea de a ne purta în continuare aşa cum ne-am purtat înainte de a-L întâlni pe Domnul Isus. Ca răspuns la harul Său, noi trebuie să trăim aşa cum ne cere El.

Pavel îi scrie lui Timotei: „Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blânde ţea” (1 Timotei 6,11). Noi nu facem ce e bine pentru ca Domnul să ne mântuiască, ci facem ce e bine pentru că suntem deja mântuiţi. De fapt, Pavel spune că noi „am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune…” (Efeseni 2,10).

Noi nu ascultăm de Dumnezeu, pentru ca El să ne iubească, să ne accepte sau să ne dea un bilet pentru cer. Atunci când acceptăm darul mântuirii oferit de Isus, suntem acceptaţi total şi necondiţionat. Noi ascultăm de Dumnezeu, pentru că dragostea Sa, care întrece orice pricepere, ne conduce la fapte bune. Ascultăm de El, pentru că dragostea Lui ne constrânge la aceasta (2 Corinteni 5,14, trad. KJV).

7. Ce motive dă Petru pentru a trăi o viaţă de evlavie? Ce alte motive ai putea adăuga? 2 Petru 1,3-8

_________________________________________________________________________________

8. Pavel a scris că nu vrea ca noi să fim în necunoştinţă, în legătură cu ce se întâmplă cu cei care au murit. De ce este important acest lucru? 1 Tesaloniceni 4,13

Toate temele principale ale lui Pavel sunt strâns legate între ele. Prin jertfă şi prin înviere, Domnul Isus a biruit moartea. El Se va întoarce să aducă darul vieţii veşnice copiilor Săi credincioşi (vezi vers. 13-18), când aceştia vor fi înviaţi. Urmaşii Săi îşi demonstrează dragostea pentru El prin felul în care îşi trăiesc viaţa

(vezi Efeseni 4,20-32).

Care este speranţa creştină care înseamnă cel mai mult pentru tine? Cu alte cuvinte, dintre toate făgăduinţele pe care le avem, care îţi aduce cea mai mare speranţă şi de ce? Scrie-ţi răspunsul şi prezintă-l în Sabat, în cadrul grupei.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO