Disputa continua – 2
Miscarea numita Isus istoric a fost intemeiata pe convingerea ca, in Evanghelii, putem gasi suficiente informatii care sa ne permita sa refacem portretul lui Isus, ca personaj istoric, fara sa tinem seama de falsificarile teologice adaugate de biserica primara (asa cum sustinea gandirea iluminista). Noua metoda de studiere a personalitatii lui Isus a fost privita, de sustinatorii ei, ca fiind stiintifica si, astfel, in armonie cu moda vremii.
Curentul acesta a rezistat pana in secolul al XX-lea, cand noi studii au contribuit la subminarea intregii miscari, aratand ca aceasta idee, a unui Isus istoric, era intru totul nestiintifica si subiectiva. Studiile au expus intregul rationament ca pe un jalnic eşec.
Studiile asupra istoriei lui Isus sunt lungi, intortocheate si complicate, astfel ca nu este cazul sa ne mai pierdem vremea cu ele. Vom mentiona aici doar asa-numitul Seminarul Isus, un grup contemporan de cercetatori radicali, hotarati sa reuseasca acolo unde alte cercetari istorice au dat gres. Scopul lor este acela de a-L „’recupera pe Isus de la specialistii in prezentari denaturate’ care au scris evangheliile” – Roy Hoover, în Kenneth L. Woorward, „The Death of Jesus”, Newsweek, 4 aprilie 1994, pag. 39
Astazi, foarte putini oameni iau în serios Seminarul Isus. Pozitia crestina dominanta sustine ca, fara nicio umbra de indoiala, crestinismul sta pe o temelie istorica ferma. In ciuda celor două milenii de criticism si de controverse, Isus ramane Domnul necontestat al veacurilor.
6. Intr-una dintre cele mai ascutite replici la denaturarile intelectualiste ale epocii lui, Pavel s-a oprit direct asupra esentei propovaduirii crestine: „Fiindca propovaduirea Crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii, dar pentru noi, care suntem pe calea mantuirii, este puterea lui Dumnezeu” (1 Cor. 1,18). De ce solia Crucii este atat de importanta si pentru noi, astazi?
7. Citeste si 1 Corinteni 1,18-27. Ce mesaj ne transmit aceste versete? Care sunt cateva dintre lucrurile despre care credem ca nu pot fi explicate prin „intelepciunea lumii” (vers. 20)? In ce fel „a prostit Dumnezeu intelepciunea lumii acesteia” (vers. 20)?
