Ucenicia istorică şi ucenicia personală

În Scriptură, conceptul de ucenicie apare sub două aspecte: istoric şi
personal.
În contextul istoric creştin, ucenicia se referă la relaţia dintre Hristos,
Maestrul Învăţător, şi primii discipoli care L-au urmat, cunoscuţi sub numele
de ucenici. În esenţa ei, ucenicia presupune o apartenenţă strânsă şi
specială la Rabbi din Nazaret, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
La nivel personal, ucenicia se referă la întâlnirea dintre Hristos, omul
transformat şi lume. Ea se referă, de asemenea, la schimbările pe care le
aduce consacrarea creştină şi la viaţa de credinţă care rezultă de aici. Astfel,
ucenicia cuprinde nu numai ceea ce face un creştin pentru Hristos, ci
şi modul în care Îl reprezintă în lume.
În acest punct se intersectează cele două aspecte ale uceniciei: cel
istoric şi cel personal. Ucenicia modernă poate beneficia de pe urma
experienţei profunde a primilor ucenici cu Învăţătorul lor.
1. Ce le-a cerut Isus lui Petru şi lui Andrei? Compară chemarea adresată
lui Iacov şi lui Ioan cu cea adresată lui Petru şi lui Andrei. Subliniază
conceptele uceniciei, aşa cum sunt ele exprimate în Matei 4,18-22. Ce
impact are acest răspuns asupra concepţiei noastre despre ucenicie?
Vezi şi Ioan 1,40-42. Ce ne învaţă aceste pasaje?

______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
2. Citeşte Fapte 11,26. Ce înţelegem din acest pasaj cu privire la semnificaţia
uceniciei?

______________________________________________________________
______________________________________________________________
Din ceea ce ai înţeles până acum, care este imaginea ta despre ucenicie? Ce
lecţii personale poţi extrage din textele studiate astăzi?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO