„Şi ei au zis unul către altul: ‘Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum, și ne deschidea Scripturile?’” Luca 24:32

Isus a călătorit pe drumul către Emaus alături de doi necredincioşi. Credinţa acelor bărbaţi fusese sfarâmată. Ei erau zdrobiţi. Ei vorbeau cu un Străin care călătorea alături de ei, şi spuneau: ’Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri’ (Luca 24:21).

Aceşti oameni făcuseră parte dintre urmaşii lui Isus, dintre ucenicii cărora de multe ori Isus le spusese că El urma să meargă la Ierusalim, să fie dat în mâinile păcătoşilor, omorât, şi că va învia a treia zi. Ei Îl auziseră spunând toate acestea, şi totuşi se comportau ca şi când nu L-ar fi auzit. Conducătorii iudei îşi amintiseră de ceea ce Isus spusese. De aceea s-au dus ei la Pilat ca să ceară gărzi pentru mormânt.

Maria Magdalena auzise ce spusese Isus. De aceea unsese ea picioarele lui Isus cu mirt de nard. Dar aceşti ucenici nu auziseră. Şi când a venit criza, s-a descoperit adevărata natură a credinţei lor.

Şi în vieţile noastre apar momente de criză care ne năucesc. Noi nu ne dăm însă seama că este de fapt o binecuvântare să treci prin felurite încercări înainte de a da piept cu marea încercare finală. Este avantajos să lupţi cu furtuna până când nu vine uraganul. Este de folos să înveţi să te iei la întrecere cu nişte atleţi înainte de a te întrece cu caii.

Motivul pentru care o criză nu este ceva cu totul negativ este că deşi criza nu te schimbă, ea îţi poate descoperi direcţia către care te îndrepţi. Şi dacă ai timp să te schimbi după ce vine criza, ea poate constitui mijlocul prin care ţi se descoperă lipsurile. După ce, pe calea către Emaus, cei doi ucenici descurajaţi, temători şi îndoielnici au descoperit secretul care le ardea inimile, ei au fost în stare să iasă din acea încercare cu un devotament, o încredere şi o credinţă care le fuseseră necunoscute până atunci. Nu criza a produs schimbarea, dar ea le-a dat ocazia să-şi cerceteze inimile, şi această cercetare a determinat schimbarea lor ulterioară

Crizele ne ajută să ne înţelegem starea, să ne recunoaştem nevoia şi să ne îndreptăm către Hristos înainte de a ajunge în criza finală, după care nu mai există nici o ocazie de schimbare.

Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden

 

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO