Întemnițarea lui Satana

El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. (Apocalipsa 20:2)

Profetul prezice exilarea lui Satana şi starea de haos şi ruină în care va fi adus pământul şi declară că această stare va dura 1000 de ani. După prezentarea scenelor celei de a doua veniri a Domnului şi a distrugerii celor nelegiuiţi, profeţia continuă: „Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo şi a pecetluit intrarea deasupra lui ca să nu mai înşele neamurile până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme” (Apocalipsa 20:1-3).

Cuvântul „adânc” reprezintă pământul într-o stare de dezordine şi întuneric, după cum reiese din alte texte biblice. […]

Aici urmează să fie locuinţa lui Satana şi a îngerilor răi timp de 1 000 de ani. Limitat la planeta Pământ, el nu va avea acces la alte lumi, pentru a-i ispiti şi a-i tulbura pe cei care n-au căzut niciodată. În acest sens este el „legat”. Nu mai există nimeni asupra căruia să-şi exercite puterea. Este oprit cu totul din lucrarea de amăgire şi ruină, care a fost singura lui plăcere vreme de atâtea secole. […]

Timp de 6000 de ani, revolta lui Satana a făcut „pământul să se cutremure”. El „prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război”. Timp de 6000 de ani, temniţa lui a ţinut captiv poporul lui Dumnezeu şi l-ar fi ţinut acolo pentru totdeauna, dar Hristos i-a dezlegat lanţurile şi i-a ebberat pe întemniţaţi. […]

Timp de 1000 de ani, Satana va rătăci încoace şi încolo pe pământul devastat pentru a vedea rezultatele revoltei lui împotriva Legii lui Dumnezeu. În acest răstimp, suferinţele lui vor fi mari. După cădere, viaţa lui de activitate neîntreruptă nu i-a dat răgaz să reflecteze. Acum este lipsit de putere şi lăsat să se gândească la rolul pe care l-a jucat de când s-a răzvrătit prima dată împotriva guvernării divine, să privească înainte cu groază şi fiori spre viitorul înspăimântător.

Tragedia veacurilor, pp. 658-660