O lumină între vecini

Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. (Matei 5:16)

Avem nevoie de părinţi mai senini, de creştini mai senini. Suntem prea închişi în noi înşine. Prea adesea copiii noştri şi cei întristaţi şi descurajaţi sunt lipsiţi de un cuvânt bun şi încurajator şi de zâmbetul nostru voios.

Părinţi, asupra voastră stă răspunderea de a fi purtători şi transmiţători de lumină. Fiţi lumini strălucitoare în cămin, luminând cărarea pe care trebuie să meargă copiii voştri. Astfel, lumina voastră va străluci şi asupra celor din afară.

Fiecare cămin creştin ar trebui să răspândească în jur o lumină sfântă. Iubirea ar trebui demonstrată prin fapte. Ea ar trebui să se reverse asupra tuturor legăturilor famihale, manifestându-se prin bunătate, prin curtoazie şi altruism. Există familii în care este împlinit acest principiu – familii care I se închină lui Dumnezeu şi în care domneşte adevărata iubire. Din aceste familii, rugăciunea de dimineaţă şi de seară se înalţă spre Dumnezeu ca tămâia plăcut mirositoare, iar îndurările şi binecuvântările Sale coboară asupra celor care se roagă ca rouă dimineţii.

Cea dintâi lucrare a creştinilor este să fie uniţi în familie. Apoi, lucrarea trebuie să se extindă asupra semenilor de aproape şi de departe. Cei care au primit lumină trebuie să lase lumina aceasta să strălucească în raze luminoase. Cuvintele lor, înmiresmate cu dragostea lui Hristos, trebuie să fie o mireasmă de viaţă spre viaţă.

Cu cât sunt mai uniţi membrii unei familii în lucrarea lor în cămin, cu atât mai înălţătoare şi favorabilă va fi influenţa pe care tatăl şi mama, fiii şi fiicele o vor exercita în afara căminului.

Fericirea în societate şi în biserică depinde de influenţele din cămin. Interesele veşnice depind de îndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor acestei vieţi. Lumea nu are atât de mult nevoie de minţi măreţe, cât de bărbaţi şi de femei bune, care să fie o binecuvântare în căminul lor.

Când religia este trăită în cămin, influenţa ei va fi simţită în biserică şi în vecinătate. […]

Adevărul trăit în cămin se face resimţit în lucrarea dezinteresată pentru cei din afara lui. Acela care trăieşte creştinismul în cămin va fi o luminii strălucitoare pretutindeni.

Căminul adventist, pp. 37-39