Săptămâna Creației
A fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă; aceasta a fost ziua întâi. (Geneza 1:5)
La fel ca Sabatul, săptămâna îşi are originea la creaţie şi a fost păstrată şi transmisă până la noi prin intermediul istoriei biblice. Dumnezeu însuşi a stabilit prima săptămână ca etalon pentru săptămânile ce aveau să se succeadă până la sfârşitul timpului. La fel ca toate celelalte, ea a constat din şapte zile literale. Şase zile au fost folosite pentru lucrarea de creaţie; în ziua a şaptea, Dumnezeu S-a odihnit şi a binecuvântat atunci această zi, punând-o deoparte ca zi de odihnă pentru noi.
În legea dată pe Sinai, Dumnezeu a recunoscut această săptămână, precum şi realităţile pe care se bazează ea. După ce a dat porunca „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti” şi după ce a specificat ce să se facă în cele şase zile şi ce să nu se facă în ziua a şaptea, El prezintă motivul respectării săptămânii, în acest mod arătând înapoi spre exemplul Său: „Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit; de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o” (Exodul 20:8-11). Acest motiv este frumos şi puternic atunci când înţelegem că zilele creaţiei sunt literale. Primele şase zile ale fiecărei săptămâni ne sunt date pentru muncă, pentru că Dumnezeu a folosit această perioadă din prima săptămână în lucrarea de creaţie. În ziua a şaptea, trebuie să ne abţinem de la lucru, în comemorarea odihnei Creatorului.
Dar presupunerea că evenimentele primei săptămâni au necesitat mii şi mii de ani loveşte direct la temelia poruncii a patra. Ea îl reprezintă pe Creator ca poruncindu-ne să păstrăm săptămâna de şapte zile literale în comemorarea unor perioade vaste, nedefinite. Acest lucru este contrar metodei Sale de a Se comporta cu creaturile Sale. Ea transformă în ceva nedefinit şi obscur lucrul pe care El l-a arătat foarte clar. Este necredinţa în forma ei cea mai subtilă şi, ca atare, cea mai periculoasă; adevăratul ei caracter este aşa de ascuns, încât este acceptat şi învăţat de mulţi care mărturisesc a crede în Biblie. […]
Biblia nu recunoaşte erele lungi în care Pământul ar fi evoluat încet din haos. Raportul sacru declară că fiecare zi a creaţiei a constat dintr-o seară şi o dimineaţă, la fel ca toate celelalte zile care au urmat. La terminarea fiecărei zile, este dat rezultatul lucrării Creatorului.
Patriarhi şi profeţi, pp. 111-112
