Neliniștea omului și pacea lui Hristos

 Vă las pacea, vă dau pacea Mea. ..Să nu vi se tulbure inima,
nici să nu se înspăimânte.

(Ioan 14:27)

Cuvintele acestea rostite în nişte circumstanţe şi clipe grele, sunt deosebit de impresionante. Era în noaptea de dinaintea răstignirii. Domnul Isus Se afla împreună cu ucenicii în odaia de sus a unei case din Ierusalim. Cetatea forfotea de pelerini. Ostaşii romani patrulau pe străzi, atenţi să înăbuşe din faşă orice răscoală. Lumea părea cuprinsă de nelinişte. Marele-preot punea la cale uciderea lui Isus. luda se afla şi el de faţă şi L-a vândut pe Domnul său pentru treizeci de arginţi. Peste puţin timp, Domnul avea să părăsească odaia de sus şi avea să Se ducă în grădina Ghetsimani.Toţi ucenicii aveau să-L părăsească şi să fugă. Ostaşii aveau să-L aresteze. Apoi avea să se desfăşoare judecarea şi crucificarea Sa. Cu toate acestea, El le spune ucenicilor: „Vă dau pacea Mea. Vă las pacea Mea.” Cum a putut El să-Şi păstreze calmul când ştia tot ce avea să I se întâmple? Liniştea şi seninătatea sufletului Său veneau din armonia şi din încrederea perfectă în Tatăl Său din cer.

Anxietatea atinge apogeul atunci când nu reuşim să mai vedem dincolo de închipuirile noastre. Nu putem scăpa de tensiunile interioare prin eforturile proprii. Frances Havergal, o creştină voioasă şi o mare compozitoare de imnuri creştine, a avut dureri fizice toată viaţa. Ea spunea:„Toţi cei pe care îi întâlnesc mă compătimesc, dar eu nu mă compătimesc. Întotdeauna privesc la durerea mea în lumina Calvarului.” Mulţi devin anxioşi din cauza faptului că sunt respinşi de oameni; alţii sunt agitaţi fiindcă au o obsesie faţă de lucrurile trecătoare şi fiindcă nădăjduiesc să găsească sens şi satisfacţie în ele.

Liniştea sufletească a Domnului Isus venea din consacrarea Sa faţă de Dumnezeu, şi nu din fuga de problemele şi responsabilităţile vieţii. Isus nu ne dă pace prin amorţirea gândirii şi simţurilor noastre, ci prin ridicarea noastră la comuniunea cu El. Dacă privim cerul înstelat noaptea, vedem mâna lui Dumnezeu care conduce universul măreţ, fără să grăbească mersul corpurilor cereşti, de parcă acestea ar sta suspendate. Ele ne vorbesc despre providenţa Sa. La fel putem fi şi noi sub conducerea şi îndrumarea Sa. Unul dintre marile privilegii ale creştinului este pacea sufletului. Darul acesta îl putem avea numai prin Domnul Hristos:„Roada Duhului… este… pacea.”

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO