Fac un singur lucru

 Fac un singur lucru: …alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

(Filipeni 3:13,14)

Loviturile de daltă ale sculptorului par să distrugă materialul pe care lucrează. Cu toate acestea, la sfârșit, sculptura ieșită din mâinile sale este de o frumusețe extraordinară. Domnul Hristos, Marele Artist, ne cizelează caracterul la fel cum cizelează sculptorul o statuie. El ne smereşte în ceea ce considerăm a fi punctul nostru tare şi ne îndreaptă defectele. Punerea la încercare a firii noastre, a curajului şi a răbdării noastre, deşi dă impresia că ne distruge caracterul, ne ajută de fapt să devenim mai conştienţi de nevoia noastră după puterea lui Dumnezeu. Progresul ni se pare atunci un regres. Creşterea spirituală pare a fi o cădere. Constatăm că nu semănăm cu Domnul nostru în caracter şi aceasta ne îndeamnă că luăm noi decizii de a creşte după chipul Lui.

La începutul căsniciei, soţul şi soţia îşi exprimă afecţiunea unul faţă de celălalt mai frecvent şi îşi promit unul altuia fidelitate cu multă înflăcărare. Cu trecerea anilor, manifestările pasionale par a scădea, dar nu din cauză că dragostea lor ar dispărea, ci din cauză că ea devine tot mai profundă. La fel se întâmplă şi în relaţia noastră cu Dumnezeu. Manifestările noastre poate că nu mai sunt atât de entuziaste şi de avântate ca la început, dar poate că suntem gata să facem sacrificii, să suferim, să suportăm greutăţi şi necazuri.

Noi îi iubim pe cei cărora le slujim de bunăvoie.„Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu… Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ce vă poruncesc Eu” (Ioan 15:10,14). Ne manifestăm noi dragostea faţă de Dumnezeu în felul acesta? Iubim noi Legea Sa şi ascultăm noi de voinţa Sa?

S-ar putea să avem, din diferite motive, senzaţia că credinţa noastră nu mai e la fel de mare ca la început. Dar cum stăm cu dragostea faţă de Dumnezeu? Suntem noi mai încrezători în El decât odinioară? Suntem noi gata să spunem împreună cu lov:„Chiar dacă m-ar ucide, tot îmi voi pune încrederea în El” (Iov 13:15, trad. engl.)? Cum era experienţa noastră creştină la început, din aceste puncte de vedere? Poate că aveam mai mult zel, dar ne descurajam mai uşor. Acum însă încrederea noastră în El este mai puternică. Dacă simţămintele noastre nu mai sunt la fel ca la început, nu înseamnă neapărat că ne-am îndepărtat de El. Lucrul esenţial este să îi rămânem credincioşi, indiferent de situaţie.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO