Creștin sau lumesc?
Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu… Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut.
(Evrei 12:15,16)
A fost odată un om care se numea Isaac. La vârsta de 60 de ani, lui Isaac i s-au născut doi băieţi gemeni, Esau şi lacov. Esau a devenit un vânător iscusit, un bărbat vânjos, lacov, în schimb, avea preocupări mai paşnice. într-o zi, Esau a venit acasă obosit şi teribil de înfometat. Când l-a văzut pe fratele său amestecând într-o ciorbă făcută probabil din linte, orez, ceapă şi carne, i-a spus:„lacov, dă-mi şi mie din ciorba ta. Sunt lihnit!”
Iacov şi-a dat seama că putea profita de pe urma slăbiciunii lui şi i-a spus: „Vinde-mi dreptul tău de întâi născut!” Ceea ce cerea el era mult. Primul născut avea dreptul la succesiune, deţinea principala autoritate în familie şi în comunitate, moştenea toate poziţiile deţinute de tatăl său, ca să nu mai spunem că primea cea mai mare parte din averea familiei.
Esau şi-a spus în sinea lui că nevoia de hrană era mai importantă în clipa aceea decât moştenirea şi a acceptat târgul. Biblia îl numeşte „lumesc”, ceea ce înseamnă că era în mod exclusiv interesat de lucrurile trecătoare din lumea aceasta. Raportul vieţii sale ne arată că era un om neînţelept şi nechibzuit: s-a căsătorit cu femei canaanite; a trăit de azi pe mâine; urmaşii lui au devenit un trib de nomazi, în schimb, urmaşii lui lacov au format poporul făgăduinţei.
Dumnezeu nu îi condamnă pe oamenii care îşi fac o casă şi o grădină frumoasă, care îşi cumpără mobilă frumoasă şi maşină nouă. Lui îi place ceea ce este frumos, dar dacă ei sunt preocupaţi peste măsură de mult de lucrurile trecătoare, dacă nu se interesează decât de cum arată şi de ceea ce au, viaţa lor este ca pleava. Dacă intri într-un lan de grâu copt şi dacă smulgi un spic şi îl freci în palme, vei constata că pleava este de două ori mai multă decât boabele. Ba mai mult, dacă a fost secetă, s-ar putea să nu găseşti decât pleavă!
Oamenii care nu au ridicat în inimile lor un altar Domnului nu au în viaţă decât pleavă. Fericirea înseamnă libertatea de a-i iubi pe oameni, eliberarea din robia păcatului, libertatea de a avea cea mai bună viaţă posibil, de a-ţi împlini potenţialul prin puterea lui Dumnezeu.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
