Frica Domnului
Frica Domnului este începutul înţelepciunii.
(Psalmii 111:10)
Frica Domnului reprezintă trăsătura distinctivă a vieţii creştine. Dar despre ce fel de frică este vorba aici? Nu este vorba despre frica de ceea ce ni s-ar putea întâmpla, întrucât ea este semnul lipsei de credinţă în Dumnezeu şi în providenţa Sa. Avem toate motivele să ne încredem în Domnul:„Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Şi voi n-aţi primit un duh de robie ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: «Ava!» adică: «Tată!»”(Romani 8:14,15).
Frica de Domnul este atitudinea de respect şi de teamă amestecată cu admiraţie faţă de Dumnezeul sfânt, este preţuirea caracterului Său, în toate aspectele lui. Respectul faţă de Domnul, ca şi iubirea faţă de El, este ceva nobil. Concepţia noastră despre El, despre dragostea şi sfinţenia Sa, este una înaltă, care ne inspiră devotament.
Ar fi bine să folosim mai des prilejul de a avea comuniune cu Domnul în linişte şi cu o atitudine de respect. Când suntem stăpâniţi de Duhul Sfânt, manifestările noastre denotă echilibru şi demnitate interioară. În prezenţa lui Dumnezeu nu putem fi frivoli. Frica de Domnul este diametral opusă dezmăţului specific sărbătorilor păgâne. Dorinţa de a trăi emoţii intense în cadrul închinării religioase intră în contrast cu închinarea cu respect şi teamă din credinţa creştină. Unele religii false caută evadarea din cotidian prin dansuri sălbatice şi delir demonic.
Când vine înaintea lui Dumnezeu, creştinul nu este frivol, ci este plin de veneraţie şi consideraţie, conştient de măreţia Sa, atent să nu-L mâhnească pe Acela care îl iubeşte atât de mult.
Cei care vor sta pe marea de sticlă înaintea lui Dumnezeu vor cânta astfel: „Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti sfânt şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta…!” (Apocalipsa 15:4). Cât de inadecvată şi de greşită este religia în care respectul, dacă există, nu ocupă decât un loc neînsemnat, în care smerenia şi decenţa în prezenţa Domnului sfânt lipsesc! Fără respect, nu putem deveni profund spirituali. Sfinţii stau înaintea Domnului cu teamă sfântă, se apropie de El cu încredere, dar cu pioşenie şi în tăcere.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
