Mută-te mai sus
Când eşti poftit, du-te şi aşază-te în locul cel mai de pe urmă, pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a poftit să-ţi zică: „Prietene, mută-te mai sus.”
(Luca 14:10)
Domnul Isus Se adresa aici celor care aspirau cu înfocare la locurile cele mai bune. Jumătate din nefericirea şi neliniştea sufletească a oamenilor se datorează importanţei exagerate pe care şi-o dau lor înşişi şi pe care o hrănesc neîncetat. Ei sunt oameni cu o fire egoistă, care râvnesc scaunele cele mai bune, şi nu darurile spirituale cele mai bune, o imagine bună înaintea oamenilor, şi nu o stare bună înaintea lui Dumnezeu.
Cei mai mulţi dintre noi pornim de la ideea că trăim într-o societate care se ghidează după două norme: autoapărarea şi autoafirmarea. În acest context, merită încercat sfatul Domnului Hristos de a ne aşeza pe locul cel de pe urmă.
Prin anii 1930, a trăit în Anglia un tânăr profesor universitar de excepţie pe nume Herbert A. Hodges, absolvent al renumitului Colegiu Balliol, care aparţine Universităţii din Oxford. El a trecut la un moment dat printr-o perioadă de îndoială şi de scepticism. După mai mulţi ani în care participase la dezbateri pe diferite teme religioase, viaţa lui a luat o turnură neaşteptată. El povesteşte că într-o seară, în timp ce mergea pe strada principală din Oxford, a trecut prin faţa unei librării şi a zărit în vitrină, printre cărţile expuse, o imagine din secolul al XlX-lea care îl înfăţişa pe Domnul Isus spălând picioarele ucenicilor. A rămas nemişcat câteva clipe, neputând să-şi dezlipească privirea de la acea scenă impresionantă. Luminat de Duhul Sfânt, şi-a dat seama dintr-odată ce fel de persoană a fost Isus. A înţeles atunci că Dumnezeul cerului era, după spusele sale,„lacheul” lui; tot adevărul despre întrupare, despre viaţa şi moartea lui Hristos a ocupat de atunci în gândirea sa locul central cuvenit.
Ştii ce e acela un lacheu? Hodges a folosit acest cuvânt ca unul care cunoştea foarte bine rolul îndeplinit de lachei în marile case aristocrate din Anglia. Lacheul este servitorul care se ocupă de treburile cele mai de jos. În ocazia aceea, Hodges a luat o decizie: „Dacă Dumnezeu este aşa, atunci viaţa mea îi aparţine. Dacă Dumnezeu a coborât din cer, dacă S-a făcut slujitorul omenirii, dacă Şi-a dat viaţa pentru oameni, atunci îmi predau viaţa Lui.” Şi s-a ţinut de cuvânt.
Hristos ne spune că cea mai bună cale spre înălţare este calea smereniei. El ne cheamă să ne smerim, să acceptăm locul de pe urmă al slujirii pe care El însuşi l-a ocupat.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
