Smerenia Domnului nostru
El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-l va auzi glasul pe uliţe. Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata.
(Matei 12:19,20)
Ce senzație ar fi făcut Domnul Hristos dacă s-ar fi aruncat de pe streașina Templului când a fost ispitit de Diavol! Și-ar fi dovedit puterea miraculoasă înaintea întregului popor! Într-o altă ocazie, El a fost îndemnat de către ucenici să coboare foc din cer pentru ca oamenii nepocăiţi să se plece în genunchi înaintea Sa. Dacă studiem viaţa şi slujirea Sa, vom observa că ocaziile pentru astfel de demonstraţii de putere au fost numeroase.
Pe de altă parte, vom observa că El nu S-a certat, nu a discutat în contradictoriu pe teme religioase, nu a făcut polemică, nu a ridicat tonul. Nimic din ceea ce a făcut nu era zgomotos, nu întrecea măsura, nu era făcut de dragul de a-Şi face publicitate. El nu a căutat să dobândească prestigiu. Nu a ridicat un altar zeilor patimii, fastului şi popularităţii. în noaptea în care a fost prins, El i-a spus lui Petru: „Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” (Matei 26:53). Ce ocazie extraordinară de a-Şi pune duşmanii pe fugă cu o singură ridicare de mână!
„El… nu-Şi va ridica glasul… pe uliţe”(Isaia 42:2). El nu a venit ca să-i înfricoşeze pe oameni, să-i intimideze cu apeluri senzaţionale. El nu a avut o purtare de fanatic. El a venit ca să-i câştige pe oameni. Numele Său este Domnul Păcii. învăţătura Sa este adevărul, esenţa fiinţei Sale este puritatea, trăsătura Sa de caracter este dragostea.
înainte de răstignirea Sa, când „Tatăl îi dăduse toate lucrurile în mâini… S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el… şi a început să spele picioarele ucenicilor”(loan 13:3-5).
Dacă Tatăl îi dăduse toată puterea, de ce nu le-a cerut ucenicilor să declare că El era împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor? Deoarece ştia că în numai câteva ore toţi aveau să-L părăsească şi să fugă. în loc de aceasta, El a luat un ştergar şi le-a spălat picioarele.„Fiindcă iubea pe ai Săi… i-a iubit până la capăt” (versetul 1). La Domnul Hristos, dorinţa de atenţie nu şi-a găsit expresie. El nu a făcut paradă ca fariseii. în inima Sa a sălăşluit smerenia divină.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
