Fariseul stătea în picioare și a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni – hrăpăreți, nedrepți, preacurvari – sau chiar ca vameșul acesta.”

Luca 18:11

Din punctul de vedere al comportamentului, fariseul stătea bine. Dacă ar fi să-i judecăm pe oameni după faptele lor, fariseul ne-ar câștiga admirația mai repede pentru religia lui. El nu a mințit când a afirmat că era un om cinstit și bun și că postea și dădea corect zecime.

Vameşul se ocupa cu strângerea taxelor pentru romani. Atâta timp cât achita suma impusă, activitatea lui nu era verificată decât în rare situaţii. Sistemul era vulnerabil la abuzuri şi extorsiune. Vameşii erau urâţi şi dispreţuiţi de oameni. Erau consideraţi nişte oameni foarte egoişti, iar din punct de vedere spiritual, erau priviţi ca necuraţi fiindcă se vânduseră romanilor.

Când îi comparăm pe aceşti doi oameni, tindem să înclinăm balanţa în favoarea fariseului. Simţim că postura smerită şi cuvintele de autoînvinuire ale vameşului nu ne îndreptăţesc să fim îngăduitori cu viaţa lui de necinste sau cu abaterile lui de la Legea lui Dumnezeu. Cu toate acestea,„mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt” (versetul 14).
Domnul nostru doreşte să ne atragă atenţia aici asupra pericolului fatal al mândriei spirituale. Fariseul pretindea că era mai bun înaintea lui Dumnezeu decât ceilalţi oameni şi, din acest motiv, se afla mai departe de împărăţia cerului decât vameşul. Textul acesta vorbeşte împotriva încrederii greşite în sine, împotriva pretenţiei că am fi superiori altora. Fariseul acesta făcuse din propria persoană centrul vieţii sale şi se credea a fi etalonul virtuţii şi neprihănirii. El nu mai simţea nevoia după harul lui Dumnezeu.

Creştinul adevărat ştie că tot ce are vine de la Dumnezeu. Biserica are nevoie de bărbaţi şi femei care să dea dovadă de încredere, dar nu în sine, ci în meritele lui Hristos. Cu toţii avem nevoie de respectul de sine creştinesc. însă respectul de sine trebuie cumpănit cu supunerea şi smerenia, cu conştiinţa că prin noi înşine nu putem face nimic.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO