Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau, dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi. Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.

(Luca 17:28-30)

Cea mai mare nenorocire care s-a abătut asupra lui Lot în Sodoma nu a fost pierderea casei şi a bunurilor, ci pierderea pentru totdeauna a soţiei şi a co piilor săi. Nimic nu poate compensa această pierdere. Istoria lui Lot, efortul lui Dumnezeu de a-l salva pe el şi pe membrii familiei sale, ne arată cât de aproape de noi se află o altfel de lume, nevăzută, şi un alt fel de viaţă. îngerii din această lume lucrează fără încetare la salvarea noastră şi a copiilor noştri. De aceea, cât de important e să avem ochii deschişi pentru a vedea providenţa lui Dumnezeu la lucru în favoarea noastră!

Multe lucruri din jur ne distrag atenţia de la lumea viitoare, dar Dumnezeu nu încetează să ne vorbească despre importanţa lumii veşnice şi a valorilor spirituale. Cine dintre noi nu a simţit în sufletul său dorul după lucrurile nepieritoare pe care lumea aceasta nu ni le poate oferi? Cât de des ni se întâmplă să ieşim din starea de fascinaţie faţă de lucrurile de aici şi să devenim conştienţi pentru o clipă sau două de deşertăciunea lor?

Când citim istoria tragică a familiei lui Lot şi a cetăţii Sodoma, ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva suntem preocupaţi şi noi doar de lucrurile de pe pământ, îngerii lui Dumnezeu caută să ne atragă atenţia asupra pericolului în care ne aflăm şi asupra nevoii de a alege valorile eterne, care sunt de o mie de ori mai importante.
Domnul Hristos este aproape de noi prin intermediul Duhului Sfânt şi al îngerilor Săi. Dacă avem această convingere, suntem liniştiţi, fiindcă viaţa noastră e în mâinile Sale.

Pe de altă parte însă, trebuie să ştim că îngerul care încearcă să ne conştientizeze de importanţa lucrurilor veşnice are datoria de a consemna fiecare decizie greşită şi fiecare act de neascultare. Faptul că posedăm lucruri materiale nu este neapărat o negare a credinţei noastre, ci, din contră, este o posibilitatea de a-i vindeca pe cei bolnavi, de a-i hrăni pe cei înfometaţi şi de a salva suflete. Frământarea noastră nu trebuie să fie cum stăm în privinţa lucrurilor materiale, ci cum stăm în privinţa lucrurilor spirituale. Noi nu putem înţelege care este sensul vieţii dacă nu ne raportăm la lumea nevăzută aflată atât de aproape de noi!

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO