Va vedea rodul muncii sufletului Lui și Se va înviora.

(Isaia 53: 11)

„Satisfacţie garantată”. Întâlnim sloganul acesta în reclame la tot felul de lucruri şi servicii. Biblia ne arată totuşi că satisfacţia nu este dată de lucrurile pe care le posedăm, ci de slujirea cu abnegaţie. Profetul vorbeşte în textul de astăzi despre Mesia care avea să vină şi care avea să Se învioreze sufleteşte la vederea sufletelor câştigate prin viaţa Sa de slujire şi sacrificiu.

Mesia „S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob…, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce” (Filipeni 2:7,8). Cum a putut El, care era Dumnezeu, să facă acest lucru? Cum a putut accepta să Se smerească într-atât de mult? A putut pentru că a ţinut la noi mai mult decât la orice altceva.

De fiecare dată când ne identificăm cu alţii pentru a le oferi ajutor şi a-i con­duce la Hristos, simţim o mare satisfacţie. Oamenii fericiţi nu sunt cei preocupaţi de propria persoană, ci aceia care duc o viaţă de slujire neegoistă. Noi suntem creaţi ca să iubim şi trebuie să ştim că nu putem intra în ceruri atâta timp cât igno­răm relaţia cu ceilalţi. Ni se poate întâmpla să constatăm că avem prea mulţi bani, că avem averi şi bunuri materiale de prisos pe acest pământ, dar nu vom putea spune niciodată că avem prea multă dragoste, bucurie şi pace şi că nu avem cui să le oferim.

În Biblie, copiii lui Dumnezeu sunt numiţi „robi” sau „slujitori”. Pentru a fi slujitorii Săi, avem nevoie să renunţăm la privilegii, la statutul social, la poziţia noastră şi să nu ne oprim până când nu-i vedem pe bărbaţii şi pe femeile din jurul nostru întorşi la Domnul. Dacă Învăţătorul nostru S-a smerit, atunci şi noi trebuie să ne smerim. Când pretindem dreptul la privilegii speciale şi la recunoaştere cu scopul de a ne da importanţă, suntem robii eului nostru. Iar dacă nu ne purtăm cu alţii cu dragoste creştină, înseamnă că Domnul Hristos a trăit şi a murit în zadar pentru noi.

Poate că adevărurile acestea ni se par foarte impresionante, dar ele nu au ni­cio valoare dacă nu le transpunem în viaţă şi dacă nu le transmitem altora. Scopul principal al existenţei bisericii este răspândirea veştii despre dragostea răscum­părătoare a Mântuitorului. Cât de preţios este un suflet înaintea lui Dumnezeu!

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO