Voi sunteţi lumina lumii… Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră îna­intea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.

(Matei 5:14-16)

Ce înseamnă că noi suntem lumina lumii? Înseamnă, desigur, că noi alun­găm întunericul din jur, indiferent de situaţie. De asemenea, înseamnă că, prin viaţa noastră, le arătăm oamenilor calea spre Dumnezeu. Preocuparea noastră este să-l facem cunoscut pe Hristos, să creăm relaţii de părtăşie, să îi aju­tăm pe oameni să aprecieze adevărul.

Nu trebuie să ne izolăm de oameni. Trebuie să ne lăsăm remarcaţi şi recu­noscuţi ca fiind creştini, dar nu ca să atragem atenţia asupra noastră, ci pentru slava lui Dumnezeu. Viaţa noastră spirituală trebuie să fie atât de vie, încât să fie imposibil ca oamenii să ne ia drept necredincioşi. Trebuie să îndreptăm atenţia oamenilor spre Domnul Hristos.

Creştinii aduc lumina în familiile lor – lumina dragostei, a bucuriei şi a păcii, nu bezna urii şi a discordiei. Dar ce este de făcut dacă în familiile noastre, în bisericile noastre sau în localităţile în care trăim apar situaţii întunecate şi apăsătoare? Desigur, tocmai atunci trebuie să fim lumină şi speranţă!

Domnul Hristos a luminat prin prezenţa Sa minţile şi inimile întunecate ale oamenilor. Într-o ocazie, a stat de vorbă cu femeia samariteană şi a îndreptat discuţia spre anumite realităţi din viaţa ei. În altă ocazie, a fost adusă înaintea Sa femeia prinsă în adulter, a cărei viaţă o cunoştea foarte bine. Cu un singur cuvânt ar fi putut reînvia trecutul ei plin de abateri de la integritate, dar El i-a spus ur­mătoarele cuvinte: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti. Viaţa fiecărui om care L-a întâlnit pe Isus a fost inundată de lumină; ura şi duşmănia au fost înlocuite cu dragostea şi prietenia; întristările şi păcatele care le apăsau sufletul au dispărut.

Cât de simplă este această învăţătură despre rostul vieţii creştine, despre rolul de lumină al creştinului! Domnul Isus Şi-a dorit ca viaţa urmaşilor Săi să semene cu o candelă aprinsă. Creştinul este făcut pentru acest tip de viaţă. Nu putem rămâne în tovărăşia Mântuitorului dacă nu avem această experienţă. Iar experienţa aceasta este posibilă numai dacă El locuieşte în noi.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO