Armonia dintre dragoste și ascultare (1)

 Căci dragostea de Dumnezeu stă in păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele.

(1 Ioan 5:3)

Cea mai mare poruncă a lui Dumnezeu este „să iubeşti”. Scopul principal al activităţii şi existenţei bisericii este răspândirea dragostei lui Dumnezeu pe pământ. Dragostea Sa trebuie manifestată în mod deplin şi convingător în biserica lui Hristos şi prin ea. Problema este însă că răspunsul dragostei nu se află tocmai sub controlul nostru direct. Noi nu îi iubim pe oameni pur şi simplu pentru că am decis să îi iubim. Nu este chiar atât de simplu. Noi ne formăm capacitatea de a iubi prin faptul că ne lăsăm iubiţi. Relaţia cu Dumnezeu şi cu oamenii depin­ de de capacitatea noastră de a iubi şi de a accepta dragostea. Dragostea nu devi­ne activă pur şi simplu prin faptul că vorbim despre ea. Avem nevoie să-l lăsăm pe Dumnezeu să ne iubească şi avem nevoie să răspundem iubirii Sale.

Dragostea costă. Nu există dragoste ieftină. Starea noastră păcătoasă, pro­blemele noastre cu invidia, gelozia, duşmănia, mânia îşi au un singur remediu: dragostea. Cine poate să-şi iubească aproapele ca pe sine însuşi doar meditând la acest lucru? Starea noastră este cu mult prea rea ca să putem ieşi singuri din ea. De aceea, primul lucru pe care îl face Dumnezeu pentru noi este ca, iubindu-ne, să ne dea puterea şi capacitatea de a iubi.”Pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat” (Romani 5:5). Dragostea lui Dumnezeu ne transformă în oameni iubitori.

Dragostea este deopotrivă un răspuns şi o responsabilitate. Ascultarea fără dragoste duce la legalism. Într-o atare situaţie, nu ne motivează dragostea, ci Legea. Este adevărat că nu putem face concesii în privinţa necesităţii de a asculta de cele Zece Porunci. Însă ascultarea fără dragoste înseamnă respectarea doar a literei Legii, impunerea regulilor şi rânduielilor din exterior. Păzirea ei doar de formă devine lu­ \crul cel mai important. Nu se iau în considerare semnificaţiile ei mai adânci şi nevoia de a avea o inimă nouă. Ascultarea de acest tip este fatală pentru viaţa spirituală.

Să fim dispuşi să plătim preţul cerut de dragoste: sacrificiul pentru ceilalţi şi dăruirea. Creştinul iubitor nu se înjoseşte pe el însuşi şi nu îi înjoseşte pe ceilalţi prin atitudinile sale şi prin manipulare emoţională. El recunoaşte faptul că oamenii sunt fiii şi fiicele lui Dumnezeu şi că suntem cu toţii răscumpăraţi prin dragoste.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO