Evanghelia dragostei și a ascultării (2)

 Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem – dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: „Îl cunosc” şi nu păzeşte poruncile Lui este un mincinos şi adevărul nu este În el. Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, În el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem În El.

(1 Ioan 2:3-5)

Ioan ne pune în gardă faţă de pericolul de a propovădui Evanghelia fără ascul­tare. Pretutindeni în lume, Legea lui Dumnezeu este redusă la tăcere. Oameni­lor li se serveşte un fel de Evanghelie din care ascultarea lipseşte aproape cu desăvârşire. Una dintre cele mai teribile primejdii cu care ne confruntăm astăzi este propagarea unui climat al compromisului dintre păcat şi standardele morale. Există mult creştinism ieftin şi multă religie care pretinde numai atâta rugăciune şi numai atâta participare cât să te menţii pe linia de plutire. Mântuirea este în­tr-adevăr fără plată, dar nu este ieftină. Mulţi sunt creştini doar cu numele. Trăim într-un timp în care se crede că e o virtute şi o mare dovadă de toleranţă să poţi spune un cuvânt bun despre orice. Opoziţia eternă a lui Dumnezeu faţă de păcat este tratată cu uşurinţă.

Cu toate acestea, putem crede şi putem trăi cu convingerea că între Evanghelie şi ascultarea de cele Zece Porunci există o legătură strânsă.

În Biblie se pune un mare accent pe ascultare. Mântuirea prin har înseamnă în fond că, înain­te de a ne cere să facem ceva, Dumnezeu ni Se oferă pe Sine. Iar răspunsul nostru pozitiv la oferta Sa este posibil numai în condiţiile unei relaţii personale cu El. Domnul ni Se pune la dispoziţie cu compasiune, cu răbdare şi cu iubire şi aşteap­tă să ne supunem Lui în acelaşi spirit. El ne este mereu credincios şi aşteaptă să Îi fim credincioşi. Răspunsul nostru la darul mântuirii ia forma ascultării din iubire şi din recunoştinţă.În acest caz, Legea lui Dumnezeu nu mai este o forţă exterioară nouă. Acum avem resursele interioare pentru a împlini voia lui Dumnezeu şi pen­tru a păzi poruncile Sale. Domnul Hristos nu ne dă o Lege nouă, ci o putere nouă. Spiritul lui Hristos este spiritul dragostei. Esenţa creştinismului sunt compa­siunea, răbdarea, împăcarea. Prin Hristos ne putem face o idee despre dragostea infinită a lui Dumnezeu, reuşim să pricepem într-o oarecare măsură cât de mult Îi suntem datori. Hristos ne învăluie într-o atmosferă a iubirii. Nu putem fi cu adevă­rat ucenici ai Săi decât dacă ascultăm de El.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO