Noi trăim prin Dumnezeu
După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. Astfel este pâinea care s-a pogorât din cer.
(Ioan 6:57,58)
A mânca trupul lui Hristos şi a bea sângele Lui înseamnă a trăi prin El. Credin ţa creştină înseamnă viaţă, este viaţa lui Hristos în noi.
În vremea de astăzi, suntem în permanenţă tentaţi să înlocuim cu altceva această putere vitală de la Dumnezeu, să trăim conectaţi la alte surse de putere. Ne mulţumim cu o pojghiţă de evlavie, evitând să pătrundem în miezul ei. Suntem activi în biserică, dar nu suntem şi spirituali. Avem nevoie de ceva care să ne ajute să ne opunem superficialităţii epocii în care trăim. A trăi prin Dumnezeu înseamnă a avea un simţământ adânc de dependenţă de El şi a ne desprinde de orice altă sursă. De ce să ne sprijinim într-o trestie, când putem clădi pe Stânca cea tare? Avem nevoie să învăţăm să mergem zilnic direct la Dumnezeu pentru a primi de la El tot ajutorul de care avem nevoie pentru viaţa spirituală.
Viaţa multora este condusă de pasiunea pentru lucruri şi prea puţini sunt conştienţi de modul în care îi afectează ea. S-au deprins să iubească obiecte şi să exploateze oameni, să tragă foloase de pe urma altora. În situaţia noastră însă, când folosim expresia „a trăi prin cineva”, nu înţelegem a exploata o persoană, ci dimpotrivă, a iubi acea persoană. Putem conta pe cei care ne iubesc, fiindcă ştim că ei nu vor profita de noi. Putem trăi prin ei, fiindcă ştim că ne putem bizui pe ei.
La fel este şi cu Domnul Hristos. În general, ne este dificil să ne dăruim unei persoane atâta timp cât nu avem convingerea că ne iubeşte. Vrem să fim iubiţi şi acceptaţi, dar socotim că nu merităm decât dispreţul şi respingerea din cauza defectelor şi cusururilor noastre. Însă Hristos nu procedează aşa. Dragostea Sa pentru noi nu are nicio legătură cu ceea ce merităm. Deşi ne ştie cusururile şi lipsa de maturitate, nu ne iubeşte mai puţin din cauza lor. Nu ne respinge din cauza păcatelor noastre. Nu ne refuză din cauza egoismului nostru.
Ce fel de credinţă ne va învăţa să repudiem mândria şi păcatul? Ce fel de Dumnezeu ne va oferi remediul pentru lipsa noastră de dragoste, curăţie şi inte gritate? Dacă suntem smeriţi, suntem pentru că am ajuns să cunoaştem dragostea lui Dumnezeu. Dacă ne pocăim, o facem pentru că ne încredem în bunătatea Sa. Dacă ne înfruntăm starea reală cu speranţă, o facem deoarece ştim că Dumnezeu nu renunţă niciodată la noi.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
