Cei ce se coborâseră pe mare în corăbii şi făceau negoţ pe apele cele mari, aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului.
Psalmii 107:23,24
În Psalmul 107 găsim o istorisire frumoasă. Psalmistul povestește despre furtunile prin care trec marinarii aflați pe mare și despre modul în care ei pot vedea minunile și puterea lui Dumnezeu care îi salvează din furtuni (furtunile vieții). Marinarii sunt adesea copleșiți de valuri (provocările vieții). „Sufletul le era pierdut în fața primejdiei” (versetul 26). Sunt adesea la capătul puterilor (versetul 27). Sunt aruncați încoace și încolo pe mare. Vânturile suflă împrejurul lor. Valurile se rostogolesc peste ei. Nu au deloc control și niciun pic de putere. Se scufundă. Sunt neajutorați în mijlocul furtunii. Dar – și acesta este un mare „dar” – atunci ei strigă către Domnul în strâmtorarea lor. El liniștește vânturile. El potolește valurile. El oprește furtuna. Psalmul repetă acest lucru din nou și din nou: „Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor” (versetele 6, 13, 19 și 28). Biblia spune că „ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit şi Domnul i-a dus la limanul dorit” (versetul 30).
Se pare că noi, oamenii, tot dăm de probleme. Mereu avem nevoie ca Dumnezeu să ne scoată din necazuri. Îmi aduc aminte de mai multe ocazii în ultimele luni când simțeam că sunt sub apă și că mă afund fără să văd vreun ajutor. Vânturile și furtuna vâjâiau asupra mea și simțeam cum mă scufund sub valuri. Știam că am ajuns la capăt. Știam că ajunsesem prea departe de data aceasta, dar, când am strigat către Dumnezeu, El mi-a oferit o cale de ieșire din situație. Mi-a dat o scăpare și m-a adus în siguranță la mal.
Capitolul începe cu îndemnul de a ne aminti să Îl lăudăm „pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!” (versetul 1). Psalmistul repetă această idee de a aduce mulțumiri pentru harul lui Dumnezeu: „O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!” (versetele 8, 21 și 31). Amin! Îndurarea și bunătatea lui Dumnezeu sunt veșnice. El este dispus să ne arate îndurare chiar și când ne aflăm în mijlocul furtunilor pe care le-am provocat singuri. Ultimul verset al acestui capitol ne dă îndemnul final: „Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri şi să fie cu luare-aminte la bunătăţile Domnului” (versetul 43). Să ne amintim să strigăm către Dumnezeu atunci când ne aflăm în mijlocul furtunii. El ne aude și ne va aduce în siguranță la liman.
