Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat; spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada!
Psalmii 51:7
Pentru că folosesc un scaun cu rotile sunt coborâtă în apa caldă pentru a-mi înmuia corpul obosit și a-l curăța. Când am aflat că Jim, rezidentul artist care pictează păsări, folosea sare Epsom pentru a-și hidrata pielea care devenise uscată și descuamată, am fost mirată, în special când am auzit că există și cu miros de lavandă. Chiar dacă știam că va fi mai costisitoare, am rugat-o pe cumnata mea să îmi trimită și mie un pachet. Când am primit-o, am pus-o în apă. Mirosul calmant de lavandă a umplut aerul. Schimbând trei dintre cuvintele pe care le-am văzut pe peretele căzii, am scris o metaforă personală. „Lavanda este pentru corp același lucru ca parfumul pentru suflet.” Acesta a devenit mottoul vieții mele.
Aproape imediat mintea mea s-a dus către un moment care a avut loc acum două mii de ani. Se întâmpla chiar în timpul de dinainte de crucificarea lui Isus. A fost o întâmplare atât de importantă, încât toate cele patru evanghelii o notează. Isus Se afla în casa lui Simon, cel care fusese recent vindecat de lepră. Dar nu era oaspete de onoare, deși El, Vindecătorul, ar fi trebuit să fie. Nimeni nu I-a spălat picioarele, chiar dacă cineva ar fi trebuit să facă asta, pentru că drumurile erau prăfuite. Maria Magdalena, recunoscătoare, cu lacrimi în ochi, a îndeplinit sarcina. În timp ce toți ceilalți erau ocupați cu alte lucruri, ea I-a uns picioarele cu un ulei foarte scump, dintr-un vas de alabastru. Plină de lacrimi, I-a spălat picioarele cu ulei și le-a șters cu părul ei lung.
Citind cuvintele inspirate, înțelegem că există un punct critic în povestire. „Ea căutase să rămână neobservată și mișcările ei poate nu ar fi fost luate în seamă, dar mirosul nardului a umplut casa și a făcut cunoscută fapta ei tuturor celor de față.” Își dorise să aibă un moment personal cu Domnul ei, dar parfumul a avut un efect cu totul diferit. A atras atenția tuturor celor aflați în încăpere.
Îmi doresc să fiu parfumul care bucură sufletele celor din jurul meu; elementul care inspiră bucurie în inimile noastre. Bucuria extrage parfumul din sufletele noastre și îl împrăștie asupra celor din jurul nostru. Nu e de mirare că povestirea Mariei Magdalena va fi amintită oriunde se va predica Evanghelia. Abia aștept să o întâlnesc!
