Zdrobit, dar nu distrus
Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtorare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi. – 2 Corinteni 4:8,9
Îmi amintesc de provocările cu care s-a confruntat familia mea când eram mică. Dar îmi amintesc şi că părinţii obişnuiau să spună: „Domnul este la cârmă.” Şi da, El întotdeauna a fost – şi încă este. Inima mea a fost atinsă când am depănat aceste amintiri din copilărie.
În călătoria noastră creştină, adesea ne îndoim sub puterea impactului şi ne scufundăm în apele adânci ale durerii şi suferinţei. Curenţii puternici vin sub forma unor traume emoţionale, dezamăgiri şi trădări – chiar din partea celor care sunt aproape de inima noastră, poate chiar din partea oamenilor din casa Domnului. Puterea noastră de a supravieţui provocărilor nu o avem în noi, ci la Dumnezeu, care locuieşte în noi.
În anul 2000 am avut un accident auto. Taxiul cu care eram s-a izbit de un parapet şi trei persoane au murit – şoferul de taxi şi alte două doamne, care stăteau în spate cu mine. Eu am suferit fracturi multiple la braţ şi am fost spitalizată mai multe luni. În spital, chirurgul ortoped şi echipa lui de medici m-au informat că hotărâseră să îmi amputeze braţul. Chirurgul a afirmat că, în opinia lui, amputarea era singura opţiune. Astfel că s-a stabilit data în care să îmi fie amputat braţul. Tristă şi disperată, nu îmi puteam imagina cum avea să fie viaţa mea fără un braţ.
Familia m-a încurajat şi împreună am dus această situaţie înaintea Domnului în rugăciune mai multe zile la rând. Într-o dimineaţă a venit doctorul să mă consulte. După aceea a cerut să mi se facă mai multe analize. După ce a analizat rezultatele, a făcut o remarcă ciudată: „Doamnă”, a spus el, „mă gândeam că trebuie să vă amputez braţul, dar cred că sunt oameni care se roagă pentru dumneavoastră. Braţul dă semne neobişnuite de vindecare. Amputarea nu mai este necesară.”
Sunt de acord cu apostolul Pavel care spune că deşti suntem zdrobiţi, nenorociţi şi deznădăjduiţi, totuşi nu suntem distruşi (vezi 2 Corinteni 4:8,9).
În călătoria noastră spre ceruri, haideţi să păşim înainte cu încredere absolută în Dumnezeu, care ne-a chemat prin Hristos să aducem poverile vieţii noastre la El. Poate părea că suntem aplecaţi, dar nu trebuie să fim zdrobiţi. Dumnezeu ne va îndrepta din nou.
Felicia Pepra-Mensah
Urmărește devoționalul video, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse
Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
