Hrană pentru cei înfometați
Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâi- nea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l şi nu întoarce spatele semenului tău.
(Isaia 58:6,7)
Membrii bisericii noastre contribuie o dată pe lună la pregătirea şi servirea hranei sănătoase pentru cei fără adăpost din oraşul nostru.
A oferi hrană celor mai puţin norocoşi este o experienţă socială şi spirituală care îmi aminteşte de Isaia 58. Îi privim pe cei fără adăpost cum se apropie de noi cu o anumită rezervă şi emoţie. Ei nu ştiu cine suntem şi dacă suntem demni de încredere. Însă le este foame şi asta depăşeşte alte instincte. Se aşază în jurul meselor, elegant aranjate cu toată grija de grupul de la biserică, şi aşteaptă răbdători instrucţiunile. Se spune rugăciunea. Apar cei care servesc la masă şi totul e pregătit.
În multe dintre aceste ocazii, mă gândesc cum trebuie să Se fi simţit Isus când a hrănit mulţimile cu numai câteva pâini şi câţiva peşti. Câteodată nici nu e suficientă mâncare pentru toată lumea, dar mă mir cum de toţi, chiar şi cei întârziaţi, se ridică sătui de la masă.
Când au terminat de mâncat, oamenii pleacă de aici cu o altă atitudine faţă de cea cu care au venit. În mai puţin de trei ore de la sosirea lor, se molipsesc de căldura şi prietenia celor care i-au servit. Nu numai că se bucură de hrană fizică, dar gustă şi din dragostea lui Dumnezeu. Când pleacă, luând cu ei câte ceva de mâncare şi literatură conţinând mesajul lui Dumnezeu, noi, printre suspine şi râsete, ne simţim binecuvântaţi că am fost aleşi să luăm parte la o experienţă atât de simplă, dar atât de plină de semnificaţie.
Suntem obosiţi. Am lucrat din greu. Mulţi dintre noi se vor culca mai târziu decât de obicei. Însă aceasta este dragostea în acţiune. Şi merită efortul, pentru ca la sfârşit să auzi cuvintele lui Dumnezeu: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut” (Matei 25:40).
Banchetul pe care l-a pregătit Isus pentru sfinţii Săi este gata. Sala, hrana, servirea sunt peste orice aşteptări. Hrana este specială. La masă este şi Isus, iar fiecare dintre noi stă pe locul pe care El însuşi l-a pregătit. Suntem acasă.
Eu voi fi acolo. Vei fi şi tu?
JOAN DOUGHERTY-MORNAN
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
