Despărțire și revedere

 Nu voim, fraţilor, să fiţi în Recunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care n-au nădejde. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos, apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

(1 Tesaloniceni 4:13,16,17)

Ne adunaserăm la biserica din care făcuse parte ca să ne luăm la revedere de la unul dintre prietenii pe care îi aveam încă din tinereţe. Se luptase cu boala aproape toată viaţa. La 61 de ani, îşi trăise ultimul răsărit.

Fusese o adevărată inspiraţie pentru noi – membri ai familiei şi prieteni. Nu ne puteam aminti să îl fi auzit vreodată plângându-se ori bombănind pe seama durerilor sale, deşi de vreo câteva zeci de ani încoace aproape că nu trecea zi fără dureri atroce. Ne temeam să îl atingem, pentru că şi asta era dureros. Aşa că ne-am întâlnit cu sentimente împărţite să ne luăm la revedere şi să ne amintim de viaţa lui: tristeţea despărţirii se îmbina cu uşurarea adusă de faptul că scăpase de dureri.

Biserica era aranjată. Toate scaunele erau ocupate. Erau oameni care stăteau în picioare în spatele sălii şi chiar în foaier. M-am uitat în jur şi m-am dus cu gândul la copilăria petrecută în biserica mea de acasă. Erau adunaţi aici prieteni şi colegi de şcoală pe care nu îi mai văzusem de 10, 20 şi chiar 30 de ani.

Cuvintele predicatorului erau încurajatoare. Tema numită „După viermi” ne-a reamintit că fiecare dintre noi urmează să murim, dar că aceasta nu e tot. După asta vine judecata. „Şi singurul mijloc”, spunea el, „ca să petrecem veşnicia alături de Isus este să murim în El.” Să mori în Isus înseamnă să trăieşti în Isus fiecare clipă din viaţa ta.

Un gând bun de urmat pentru fiecare dintre noi. Ne aflam la o întrunire neplanificată din cauza unui eveniment neplăcut, însă era o reuniune care ne-a amintit cântecul despre timpul când ne vom întâlni cu toţii în ceruri. Probabil că ştii şi tu cuvintele cântecului „În curând acas”’.

Isus i-a luat lui Satana cheile morţii când S-a ridicat din mormânt, în ziua învierii. De aceea, creştinii nu au, spre deosebire de cei care nu îl cunosc pe Dumnezeu, motive de întristare. Isus a plătit orice datorie prin harul şi jertfa Sa. Aşa că noi avem glorioasa speranţă şi făgăduinţă a revenirii Domnului în Cuvântul Său.

Ce speranţă binecuvântată!

FLORENCE E. CALLENDER

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO